Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru incendia

INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ Fig. A ațâța la război, la revoltă, a îndemna la acțiuni violente. [Pr.: -di-a] – Din fr. incendier.
INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ Fig. A ațâța la război, la revoltă, a îndemna la acțiuni violente. [Pr.: -di-a] – Din fr. incendier.
INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. 1. A pune, a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a provoca pagube). Fasciștii germani au incendiat totul, sat cu sat, casă cu casă. STANCU, U.R.S.S. 84. ♦ Fig. A provoca un război, o conflagrație; a ațîța spiritele, a incita, a îndemna la acțiuni violente, la războaie de cotropire etc. 2. Fig. A colora în roșu, a împurpura. Dincolo de marginile satului apusul incendiază cîmpiile cu mari flăcări roșiatice. BOGZA, C. O. 395. Pe dealul de dincolo de iazul lui Măciucă se arăta soarele mare, roș-înfocat, incendiind apa, umplînd valea de pulbere de aur. SADOVEANU, O. VI 175. Soarele cade spre apus, incendiind sus ferestrele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. – Pronunțat: -di-a.
incendiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 incendiáză, 1 pl. incendiém (-di-em); conj. prez. 3 să incendiéze; ger. incendiínd (-di-ind)
incendiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. incendiéz, 3 sg. și pl. incendiáză, 1 pl. incendiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. incendiéze; ger. incendiínd (sil. -di-ind)
INCENDIÁ vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)
INCENDIÁ vb. I. tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu. ♦ (Fig.) A începe un război. ♦ A ațâța, a îndemna la violențe. 2. (Fig.) A împurpura. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. incendier, it. incendiare, lat. incendere].
INCENDIÁ vb. tr. 1. a da foc, a provoca un incendiu. ◊ (fig.) a începe un război. ◊ a ațâța, a îndemna la violențe. 2. (fig.) a împurpura. (< fr. incendier)
A INCENDIÁ ~éz tranz. 1) A supune acțiunii unui incendiu; a face să ardă; a aprinde. 2) fig. rar (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a instiga; a incita; a provoca; a porni. 3) fig. A face să devină roșu-aprins (ca văpaia); a înroși tare; a învăpăia. Soarele a incendiat orizontul. [Sil. -di-a] /<fr. incendier
incendià v. 1. a da foc unei clădiri, păduri, etc.; 2. fig. a excita la revoltă.
*incendiéz v. tr. (fr. incendier; it. incendiare, d. incendere, a aprinde. V. încing. Daŭ foc uneĭ case, uneĭ pădurĭ ș. a. cu scopu de a face răŭ. Fig. Răscol, revolt: a incendia satele.
INCENDIA vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)

Incendia dex online | sinonim

Incendia definitie

Intrare: incendia
incendia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a