ÍNCA adj. v. incaș.

INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca.

INCÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. incas.

ÍNCA adv. v. incas.

INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca.

INCÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. incas.

incás adj. m., s. m., pl. incáși; adj. f., s. f. incásă, pl. incáse

incás s. m., pl. incáși

incásă s. f., g.-d. art. incásei, pl. incáse

INCÁS, -Ă I. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr. inca)

INCÁS, -Ă (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S.m și f. (La m. pl.) Amerindieni din America de Sud, din zona nord-vestică și centrală andină; au creat o originală cultură materială și spirituală și un stat puternic (sec. 14-16), cucerit și distrus de conchistadorii spanioli, conduși de F. Pizzaro; persoană care face din această populație. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), referitor la incași. Artă i. v. precolumbian, artă ~.

PACHACUTI INCA YUPANQUI, împărat inca (1437-1471). A extins granițele imperiului său în S statului actual Perú și în N Ecuadorului. Construcții în capitala Cuzco.