Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

36 defini╚Ťii pentru incarnat

INCARN├ü, incarnez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A (se) ├«ntrupa; a (se) transforma ├«n om. ÔÖŽ Fig. A lua sau a da o form─â concret─â, real─â. ÔÖŽ Tranz. A juca un rol ├«ntr-o pies─â. 2. (Despre unghii) A cre╚Öte ├«n carne. [Var.: ├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. incarner, lat. incarnare.
INCARN├üT, -─é, incarna╚Ťi, -te, adj. 1. Care a luat form─â material─â, real─â; ├«ntrupat. 2. (├Än sintagma) Unghie incarnat─â = unghie care cre╚Öte ├«n carne; onixis. [Var.: ├«ncarn├ít, -─â adj.] ÔÇô V. incarna.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.
INCARN├ü, incarnez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A (se) ├«ntrupa; a (se) transforma ├«n om. ÔÖŽ Fig. A lua sau a da o form─â concret─â, real─â. ÔÖŽ Tranz. A juca un rol ├«ntr-o pies─â. 2. (Despre unghii) A cre╚Öte ├«n carne. [Var.: ├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. incarner, lat. incarnare.
INCARN├üT, -─é, incarna╚Ťi, -te, adj. 1. Care a luat form─â material─â, real─â; ├«ntrupat. 2. (├Än sintagma) Unghie ├«ncarnat─â = unghie care cre╚Öte ├«n carne; onixiris. [Var.: ├«ncarn├ít, -─â adj.] ÔÇô V. incarna.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.
INCARN├ü, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consisten╚Ť─â material─â, a ├«ntrupa; fig. a reda (ceva) ├«ntr-o form─â concret─â. ÔÇô Variant─â: ├«ncarn├í vb. I.
INCARN├üT, -─é, incarna╚Ťi, -te, adj. (╚śi ├«n forma ├«ncarnat) 1. ├Äntrupat, personificat. Printre ele se afla o baroan─â... ce mergea la Viena: ur├«ciune ├«ncarnat─â. BOLINTINEANU, O. 271. 2. Fig. ├Änver╚Öunat; pasionat. Lu─âm... asupr─â-ne a convinge pe cel mai ├«ncarnat logician. MACEDONSKI, O. IV. 84. 3. (Numai ├«n expr.) Unghie ├«ncarnat─â = unghie care cre╚Öte ├«n carne. ÔÇô Variant─â: ├«ncarn├ít, -─â adj.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.
!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză
încarná v. incarná
încărná (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărneáză
incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză[1]
├«nc─ârn├í (a se ├«ngr─â╚Öa) vb., ind. prez. 1 sg. ├«nc─ârn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nc─ârne├íz─â
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.[1]
INCARNÁT adj. v. personificat.
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.
INCARN├ü vb. I. tr., refl. 1. A (se) ├«ntrupa. ÔÖŽ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o form─â precis─â, material─â. 2. (Med.; despre unghii) A intra ├«n carne, a cre╚Öte ├«n carne. [Var. ├«ncarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in ÔÇô ├«n, caro ÔÇô carne].
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
INCARN├ü vb. tr., refl. 1. a (se) ├«ntrupa. ÔŚŐ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o form─â precis─â, material─â. 2. (despre unghii) a intra, a cre╚Öte ├«n carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
INCARNÁT, -Ă I. adj. 1. care a luat formă materială; întrupat. 2. (fig.) înverșunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea cărnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)
A INCARN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta ├«ntr-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]
A SE INCARN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe spirituale) A se transforma ├«n om sau animal. 2) fig. A-╚Öi g─âsi expresie material─â; a c─âp─âta forma concret─â; a se ├«ntrupa; a se ├«ntruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]
INCARN├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A INCARNA ╚Öi A SE INCARNA. 2) Care manifest─â d├órzenie sporit─â (├«n ac╚Ťiuni); cu exces de pasiune (pentru ceva); ├«nver╚Öunat. 3) (despre unghii) Care a p─âtruns ├«n carne. /v. a (se) incarna
încărnát, încărnátă, adj.(reg.) cu carne; îngrășat.
incarnà v. a (se) întrupa.
incarnat n. coloare ro╚Öie ca a c├órnei: frumosul incarnat pe fa╚Ťa ta cea alb─â BOL.
*incarn├ít, -─â adj. 1. ├Äntrupat, 2. (fr. incarnat). Ro╚Ö ca carnea. S. n., pl. ur─ş. Coloarea ro╚Öie ca carnea.
*incarn├ęz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). ├Äntrupez. V. refl. M─â ├«ntrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolic─ş). ÔÇô ╚śi ├«nc-.
├«ncarn├ęz, V. incarnez.
INCARNA vb. 1. a (se) ├«ntruchipa, a (se) ├«ntrupa, (├«nv.) a (se) ├«mpeli╚Ťa, a (se) ├«nchipui, a (se) ├«ncorpora, a (se) omeni. (S-a ~, lu├«nd ├«nf─â╚Ťi╚Öare de b─ârbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) ├«ntruchipa, a (se) ├«ntrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iat─â cum a fost ~ acest element.) 3. a ├«ntruchipa, a ├«ntrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (├«nv.) a ├«nchipa. (El ~ for╚Ťa brutal─â.)
INCARNAT adj. întruchipat, întrupat, personificat.
├«nc─ârna vb. v. ├ÄMPLINI. ├ÄNGR─é╚śA. ROTUNJI.

Incarnat dex online | sinonim

Incarnat definitie

Intrare: incarna
încarna verb grupa I conjugarea a II-a
incarna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încărna
încărna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încărnat
încărnat
Intrare: incarnat
incarnat adjectiv
încarnat