Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

38 defini╚Ťii pentru incarnare

INCARN├ü, incarnez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A (se) ├«ntrupa; a (se) transforma ├«n om. ÔÖŽ Fig. A lua sau a da o form─â concret─â, real─â. ÔÖŽ Tranz. A juca un rol ├«ntr-o pies─â. 2. (Despre unghii) A cre╚Öte ├«n carne. [Var.: ├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. incarner, lat. incarnare.
INCARN├üRE, incarn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) incarna ╚Öi rezultatul ei; incarna╚Ťie. [Var.: ├«ncarn├íre s. f.] ÔÇô V. incarna.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare.
INCARN├ü, incarnez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A (se) ├«ntrupa; a (se) transforma ├«n om. ÔÖŽ Fig. A lua sau a da o form─â concret─â, real─â. ÔÖŽ Tranz. A juca un rol ├«ntr-o pies─â. 2. (Despre unghii) A cre╚Öte ├«n carne. [Var.: ├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. incarner, lat. incarnare.
INCARN├üRE, incarn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) incarna ╚Öi rezultatul ei; incarna╚Ťie. [Var.: ├«ncarn├íre s. f.] ÔÇô V. incarna.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare.
INCARN├ü, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consisten╚Ť─â material─â, a ├«ntrupa; fig. a reda (ceva) ├«ntr-o form─â concret─â. ÔÇô Variant─â: ├«ncarn├í vb. I.
INCARN├üRE, incarn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a incarna ╚Öi rezultatul ei; ├«ntrupare, personificare. ÔÇô Variant─â: ├«ncarnare s. f.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare.
!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză
!incarnáre/încarnáre s. f., g.-d. art. incarnắrii/încarnắrii; pl. incarnắri/încarnắri
încarná v. incarná
încarnáre v. incarnáre
încărná (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărneáză
incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză[1]
incarnáre s. f., g.-d. art. incarnării; pl. incarnări[1]
├«nc─ârn├í (a se ├«ngr─â╚Öa) vb., ind. prez. 1 sg. ├«nc─ârn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nc─ârne├íz─â
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.[1]
INCARNÁRE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3. v. personificare.[1]
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.
INCARN├ü vb. I. tr., refl. 1. A (se) ├«ntrupa. ÔÖŽ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o form─â precis─â, material─â. 2. (Med.; despre unghii) A intra ├«n carne, a cre╚Öte ├«n carne. [Var. ├«ncarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in ÔÇô ├«n, caro ÔÇô carne].
INCARN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) incarna ╚Öi rezultatul ei; incarna╚Ťie. [Var. ├«ncarnare s.f. / < incarna].
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
ÎNCARNÁRE s.f. v. incarnare.
INCARN├ü vb. tr., refl. 1. a (se) ├«ntrupa. ÔŚŐ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o form─â precis─â, material─â. 2. (despre unghii) a intra, a cre╚Öte ├«n carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
A INCARN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta ├«ntr-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]
A SE INCARN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe spirituale) A se transforma ├«n om sau animal. 2) fig. A-╚Öi g─âsi expresie material─â; a c─âp─âta forma concret─â; a se ├«ntrupa; a se ├«ntruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]
incarnà v. a (se) întrupa.
*incarna╚Ťi├║ne f. (lat. incarn├ítio, -├│nis). ├Äntrupare. Ac╚Ťiunea pin care Isus Hristos sÔÇÖa f─âcut om, unind natura divin─â cu forma uman─â (la catolic─ş). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
*incarn├ęz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). ├Äntrupez. V. refl. M─â ├«ntrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolic─ş). ÔÇô ╚śi ├«nc-.
├«ncarn├ęz, V. incarnez.
INCARNA vb. 1. a (se) ├«ntruchipa, a (se) ├«ntrupa, (├«nv.) a (se) ├«mpeli╚Ťa, a (se) ├«nchipui, a (se) ├«ncorpora, a (se) omeni. (S-a ~, lu├«nd ├«nf─â╚Ťi╚Öare de b─ârbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) ├«ntruchipa, a (se) ├«ntrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iat─â cum a fost ~ acest element.) 3. a ├«ntruchipa, a ├«ntrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (├«nv.) a ├«nchipa. (El ~ for╚Ťa brutal─â.)
INCARNARE s. 1. ├«ntrupare, (├«nv.) ├«mpeli╚Ťare, ├«ncorporare, omenire. (~ unui animal ├«n om, ├«n basme.) 2. concretizare, ├«ntruchipare, ├«ntrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 3. ├«ntruchipare, ├«ntrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (├«nv.) personifica╚Ťie. (~ r─âului.)
├«nc─ârna vb. v. ├ÄMPLINI. ├ÄNGR─é╚śA. ROTUNJI.
INCARN├üRE (├ÄNCARNARE) (< incarna) s. f. Doctrin─â cre╚Ötin─â esen╚Ťial─â, potrivit c─âreia Fiul lui Dumnezeu, a doua persoan─â a Trinit─â╚Ťii, s-a ├«ntrupat ├«n Iisus Hristos, devenind astfel ╚Öi Dumnezeu ╚Öi Om, cele dou─â naturi, divin─â ╚Öi uman─â, ├«ngem─ânate ├«ntr-o unitate personal─â; a fost numit─â de tradi╚Ťie uniune hipostatic─â.

Incarnare dex online | sinonim

Incarnare definitie

Intrare: incarna
încarna verb grupa I conjugarea a II-a
incarna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: incarnare
încarnare
incarnare substantiv feminin
Intrare: încărna
încărna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încărnare
încărnare infinitiv lung