INCARNAȚIÚNE s.f. v. incarnație.

incarnați(un)e f. întrupare, se zice în special de taina prin care cuvântul lui D-zeu s’a făcut trup.

*incarnațiúne f. (lat. incarnátio, -ónis). Întrupare. Acțiunea pin care Isus Hristos s’a făcut om, unind natura divină cu forma umană (la catolicĭ). – Și -áție.