Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru incarna╚Ťie

INCARN├ü╚ÜIE, incarna╚Ťii, s. f. Incarnare. ÔÇô Din fr. incarnation.
INCARN├ü╚ÜIE, incarna╚Ťii, s. f. Incarnare. ÔÇô Din fr. incarnation.
incarn├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. incarn├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. incarn├í╚Ťiei; pl. incarn├í╚Ťii, art. incarn├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
incarn├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. incarn├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. incarn├í╚Ťiei; pl. incarn├í╚Ťii, art. incarn├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INCARNÁȚIE s. v. întrupare.
INCARN├ü╚ÜIE s.f. Incarnare. [Gen. -iei, var. incarna╚Ťiune s.f. / < fr. incarnation, lat. incarnatio].
INCARNÁȚIE s. f. incarnare. (< fr. incarnation, lat. incarnatio)
incarna╚Ťi(un)e f. ├«ntrupare, se zice ├«n special de taina prin care cuv├óntul lui D-zeu sÔÇÖa f─âcut trup.
*incarna╚Ťi├║ne f. (lat. incarn├ítio, -├│nis). ├Äntrupare. Ac╚Ťiunea pin care Isus Hristos sÔÇÖa f─âcut om, unind natura divin─â cu forma uman─â (la catolic─ş). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.

Incarna╚Ťie dex online | sinonim

Incarna╚Ťie definitie

Intrare: incarna╚Ťie
incarna╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e