incapacitate definitie

13 definiții pentru incapacitate

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, imposibilitate de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.
INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.
INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. lipsă de aptitudini, de pregătire, de îndemînare; nepricepere, nedestoinicie. Înfățișînd în roman pe unul din nobilii cei mai buni, Turgheniev pare a-și fi propus a arăta incapacitatea aristocraților ca pătură socială conducătoare. SADOVEANU, E. 239. ◊ Incapacitate de muncă = neputința de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. ♦ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legală de a-și asuma sau a exercita (fără încuviințare) anumite drepturi sau obligații.
incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacitắții
incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacității
INCAPACITÁTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputință. 3. neputință, slăbiciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)
Incapacitate ≠ capacitate
INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputința de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situația celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].
INCAPACITÁTE s. f. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie. (< fr. incapacité)
INCAPACITÁTE f. 1) Lipsă de capacitate; inaptitudine. 2) Neputință de a se folosi de unele drepturi legale. [G.-D. incapacității] /<fr. incapacité
incapacitate f. 1. lipsă de capacitate; 2. starea unei persoane pe care legea o privează de unele drepturi.
*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. -acité. Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oare-care drepturĭ.
INCAPACITATE s. 1. inaptitudine. (~ cuiva pentru...) 2. neputință. (~ de a face ceva.) 3. neputință, slăbiciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

incapacitate dex

Intrare: incapacitate
incapacitate