Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru incapacitate

INCAPACIT├üTE s. f. Lips─â de capacitate, imposibilitate de a face ceva; p. ext. nepricepere. ÔÖŽ Stare, situa╚Ťie a unei persoane care nu are capacitatea legal─â de a se bucura de anumite drepturi. ÔÇô Din fr. incapacit├ę.
INCAPACIT├üTE s. f. Lips─â de capacitate, neputin╚Ť─â de a face ceva; p. ext. nepricepere. ÔÖŽ Stare, situa╚Ťie a unei persoane care nu are capacitatea legal─â de a se bucura de anumite drepturi. ÔÇô Din fr. incapacit├ę.
INCAPACIT├üTE s. f. Lips─â de capacitate, neputin╚Ť─â de a face ceva; p. ext. lips─â de aptitudini, de preg─âtire, de ├«ndem├«nare; nepricepere, nedestoinicie. ├Änf─â╚Ťi╚Ö├«nd ├«n roman pe unul din nobilii cei mai buni, Turgheniev pare a-╚Öi fi propus a ar─âta incapacitatea aristocra╚Ťilor ca p─âtur─â social─â conduc─âtoare. SADOVEANU, E. 239. ÔŚŐ Incapacitate de munc─â = neputin╚Ťa de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cet─â╚Ťenii Republicii Populare Rom├«ne au dreptul la asigurare material─â la b─âtr├«ne╚Ťe, ├«n caz de boal─â sau incapacitate de munc─â. CONST. R.P.R. 37. ÔÖŽ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legal─â de a-╚Öi asuma sau a exercita (f─âr─â ├«ncuviin╚Ťare) anumite drepturi sau obliga╚Ťii.
incapacit├íte s. f., g.-d. art. incapacitß║»╚Ťii
incapacit├íte s. f., g.-d. art. incapacit─â╚Ťii
INCAPACIT├üTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputin╚Ť─â. 3. neputin╚Ť─â, sl─âbiciune, (rar) impoten╚Ť─â, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoio╚Öetur─â, (├«nv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompeten╚Ť─â, necompeten╚Ť─â, nepreg─âtire, nepricepere, (fig.) sl─âbiciune. (~ unui profesor.)
Incapacitate Ôëá capacitate
INCAPACIT├üTE s.f. Lips─â de capacitate, neputin╚Ťa de a face ceva; (p. ext.) nepreg─âtire, nepricepere. ÔÖŽ Situa╚Ťia celui incapabil. [Cf. fr. incapacit├ę].
INCAPACIT├üTE s. f. lips─â de capacitate, de pricepere, de competen╚Ť─â; (p. ext.) nepreg─âtire; st├óng─âcie. (< fr. incapacit├ę)
INCAPACIT├üTE f. 1) Lips─â de capacitate; inaptitudine. 2) Neputin╚Ť─â de a se folosi de unele drepturi legale. [G.-D. incapacit─â╚Ťii] /<fr. incapacit├ę
incapacitate f. 1. lips─â de capacitate; 2. starea unei persoane pe care legea o priveaz─â de unele drepturi.
*incapacit├íte f. (d. capacitate; fr. -acit├ę. Lips─â de capacitate, prostie. Jur. Starea une─ş persoane lipsite de oare-care dreptur─ş.
INCAPACITATE s. 1. inaptitudine. (~ cuiva pentru...) 2. neputin╚Ť─â. (~ de a face ceva.) 3. neputin╚Ť─â, sl─âbiciune, (rar) impoten╚Ť─â, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoio╚Öetur─â, (├«nv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompeten╚Ť─â, necompeten╚Ť─â, nepreg─âtire, nepricepere, (fig.) sl─âbiciune. (~ unui profesor.)

Incapacitate dex online | sinonim

Incapacitate definitie

Intrare: incapacitate
incapacitate