incapabil definitie

13 definiții pentru incapabil

INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.
INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.
INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. Care nu poate, care nu este în stare să facă ceva; p. ext. lipsit de aptitudinea de a face ceva; nevrednic. Filofteia a rămas în casa lui Tudor Fierăscu... incapabilă să învețe limba celor dimprejuru-i. GALACTION, O. I 112. [Conu Leonida] e atît de «cult», atît de plin de idei, încît îl simțim incapabil de a cunoaște, de a gîndi vreo realitate cît de simplă. IBRĂILEANU, S. 69. Cu durerea asta sînt incapabil să scriu un rînd măcar. CARAGIALE, O. II 339. ◊ (Substantivat) X e un incapabil. ♦ (Jur.) Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi, de a ocupa o anumită funcție.
incapábil adj. m., pl. incapábili; f. incapábilă, pl. incapábile
incapábil adj. m. capabil
INCAPÁBIL adj., s. 1. adj. v. inapt. 2. adj., s. v. neputincios. 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 4. adj. neputincios. (~ de a face ceva.)
Incapabil ≠ capabil
INCAPÁBIL, -Ă adj. (adesea s.) Care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. ♦ (Jur.) Care nu are capacitatea legală de a-și exercita anumite drepturi. [Cf. fr. incapable].
INCAPÁBIL, -Ă adj. 1. (și s.) care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. 2. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi. (< fr. incapable)
INCAPÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care nu este capabil (să facă ceva); lipsit de capacități; inapt. /<fr. incapable
incapabil a. 1. care nu e capabil: principe incapabil de a guverna; 2. care n’are capacitatea legală; 3. în sens bun: incapabil de lașitate.
*incapábil, -ă adj. (d. capabil; fr. -able. Lat. in-capabilis înseamnă „care nu poate fi prins orĭ cuprins”, ĭar incapabil se zice in-capax). Care nu e capabil, prost: guvern, om incapabil de domnie, de a domni. Care nu e în stare să facă ceva răŭ: înțeleptu e incapabil de invidie, să invidieze. Jur. Lipsit de oare-care drepturĭ, ca minoriĭ, nebuniĭ, femeile ș. a.
INCAPABIL adj., s. 1. adj. inapt, neapt. (~ de muncă.) 2. adj., s. necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet ~.) 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.)

incapabil dex

Intrare: incapabil
incapabil adjectiv