INCANDESCÉNȚĂ s. f. (Adesea fig.) Stare a unui corp care, datorită temperaturii ridicate, emite lumină (și radiații infraroșii). ◊ Lampă cu incandescență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid. – Din fr. incandescence.

INCANDESCÉNȚĂ s. f. (Adesea fig.) Stare a unui corp care, datorită temperaturii ridicate, emite lumină (și radiații infraroșii). ◊ Lampă cu incandescență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid. – Din fr. incandescence.

INCANDESCÉNȚĂ s. f. Starea unui corp care emite lumină datorită temperaturii lui înalte. ◊ Lampă cu incandescență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii prin curent electric al unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid.

incandescénță s. f., g.-d. art. incandescénței

incandescénță s. f., g.-d. art. incandescénței

INCANDESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui corp care răspândește lumină din cauza temperaturii înalte la care se află. ◊ Lampă cu incandescență = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza].

INCANDESCÉNȚĂ s. f. stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată. ♦ lampă cu ~ = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence)

INCANDESCÉNȚĂ f. Stare a unui corp care emite lumină și radiații datorită temperaturii înalte. [G.-D. incandescenței] /<fr. incandescence

incandescență f. 1. starea corpului incandescent; 2. fig. excitare violentă.

*ĭncandescénță f., pl. e (d. incandescent, fr. -ence). Starea lucruluĭ incandescent. Fig. Mare aprindere a pasiunilor. Lampă cu ĭncandescență, lampă electrică în care lumina provine din incandescența unuĭ conductor ținut într’un spațiŭ vid și supt acțiunea unuĭ curent care-l străbate.