INAVUÁBIL, -Ă, inavuabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi mărturisit; p. ext. rușinos, nedemn. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. inavouable.

INAVUÁBIL, -Ă, inavuabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi mărturisit; p. ext. rușinos, nedemn. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. inavouable.

INAVUÁBIL, -Ă, inavuabili, -e, adj. (Franțuzism) Care nu poate fi mărturisit; p. ext. nedemn, rușinos. – Pronunțat: -vu-a-.

!inavuábil (livr.) (i-na-vu-a-/in-a-) adj. m., pl. inavuábili; f. inavuábilă, pl. inavuábile

inavuábil adj. m. (sil. mf. in-) avuabil

Inavuabil ≠ avuabil

INAVUÁBIL, -Ă adj. De nemărturisit. ♦ Rușinos, nedemn. [Pron. -vu-a-. / < fr. inavouable].

INAVUÁBIL, -Ă adj. de nemărturisit. ◊ rușinos, nedemn. (< fr. inavouable)

INAVUÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi mărturisit; de nemărturisit. 2) Care constituie o rușine; rușinos; nedemn. [Sil. in-a-vu-a-] /<fr. inavouable