inat definitie

6 definiții pentru inat

INÁT s. n. (Regional) Necaz, invidie, pizmă. Pentru vreun inat, pentru mînia cea cu totul dobitocească... își pierde viața. ȚICHINDEAL, F. 316. Cine-are inat pe noi! HODOȘ, P. P. 123.
INÁT s. n. (Reg.) Invidie; necaz. – Sb. inat „încăpățânare”.
INÁT s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.
inát (ináturi), s. n. – Invidie, pizmă, ranchiună. – Mr. inate, megl. inat. Sb. inat, din tc. inad „stăruință” (DAR). Numai în Banat. În mr. și megl., direct din tc.
inát n., pl. inuzitat urĭ (turc. [d. ar.] ῾inad, încăpățînare; ngr. ináti, invidie; inat, încăpățînare. V. inacciŭ). Ban. Cĭudă, necaz: cine-are inat pe noĭ, otrăvi-s’ar pînă joĭ (P. P.). – Și ĭanát (Munt.) și ĭenát (Mold.), cĭudă, necaz, inimă rea, regret: a da, a vinde cu ĭanat. Încăpățînare, opunere cu cĭudă. V. tîngă.
inat s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ.

inat dex