Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru inariță

INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In2 + suf. -ariță.
INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In2 + suf. -ariță.
INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul; are tulpinile foarte fragile dispuse în mici tufe, frunzele înguste și florile verzui (Najas minor ).
ináriță (plantă) s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe
ináriță s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe
INÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul, cu flori verzui. /in + suf. ~ariță
ináriță f., pl. e (d. in). Ilf. O buruĭană care crește supt apă pin lacurĭ și bălțĭ maĭ micĭ (nájas minor). V. inăriță.

Inariță dex online | sinonim

Inariță definitie

Intrare: inariță
inariță substantiv feminin