INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva. – Din fr. inapte.

INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva. – Din fr. inapte.

INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu e apt pentru a face ceva, lipsit de puterea de a face ceva, nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc. V. incapabil. Conform statutului, colectiviștii bătrîni, inapți pentru muncă, trebuie ajutați din jondul de ajutor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2825.

!inápt (i-napt/in-apt) adj. m., pl. inápți; f. ináptă, pl. inápte

inapt adj. m. (sil. mf. in-) apt

INÁPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. v. indisponibil.

Inapt ≠ apt, capabil

INÁPT, -Ă adj. Neapt, nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu, o sarcină etc. [< fr. inapte].

INÁPT, -Ă adj. nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu etc. (< fr. inapte)

INÁPT ~tă (~ți, ~te) Care nu este apt (să facă ceva); lipsit de aptitudini; incapabil. [Sil. in-apt] /<fr. inapte

*inápt, -ă adj. (in- și apt; fr. inapte. V. inept). Care n’are aptitudinĭ, incapabil: persoană inaptă la afacerĭ.

INAPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. indisponibil. (Fotbalist ~ pentru joc.)