inamicíție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inamicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inamicíției; pl. inamicíții

INAMICÍȚIE s.f. (Rar) Ură, dușmănie, inimiciție. [Gen. -iei. / cf. it. inimicizia, după amic].

INAMICÍȚIE s. f. inimiciție. (după it. inimicizia)

*inimicíție f. (lat. in-imicitia, d. in-, ne, și amicitia, amiciție). Dușmănie, lipsă de prietenie. – Ob. inamiciție (după amiciție).