INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

INACTIVÁRE, inactivări, s. f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. – V. inactiva.

INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

INACTIVÁRE, inactivări, s. f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. – V. inactiva.

inactivá vb., ind. prez. 1 sg. inactivéz, 3 sg. și pl. inactiveáză

inactiváre s. f., pl. inactivări

INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanță activă.)

INACTIVÁRE s. (CHIM.) inactivizare. (~ unei substanțe active.)

INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].

INACTIVÁRE s.f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. ♦ Suprimare a unei activități; (spec.) suprimarea activității unui agent biologic printr-un factor fizic sau chimic. [< inactiva].

INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)

INACTIVÁRE s. f. acțiunea de a inactiva. ◊ suprimare a acțiunii unei substanțe toxice asupra organismului; neutralizare. (< inactiva)

A INACTIVÁ ~éz tranz. (agenți patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver

A SE INACTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre agenți patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver