inactivare definitie

2 intrări

14 definiții pentru inactivare

INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.
INACTIVÁRE, inactivări, s. f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. – V. inactiva.
INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.
INACTIVÁRE, inactivări, s. f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. – V. inactiva.
inactivá vb., ind. prez. 1 sg. inactivéz, 3 sg. și pl. inactiveáză
inactiváre s. f., pl. inactivări
INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanță activă.)
INACTIVÁRE s. (CHIM.) inactivizare. (~ unei substanțe active.)
INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].
INACTIVÁRE s.f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. ♦ Suprimare a unei activități; (spec.) suprimarea activității unui agent biologic printr-un factor fizic sau chimic. [< inactiva].
INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)
INACTIVÁRE s. f. acțiunea de a inactiva. ◊ suprimare a acțiunii unei substanțe toxice asupra organismului; neutralizare. (< inactiva)
A INACTIVÁ ~éz tranz. (agenți patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver
A SE INACTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre agenți patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver

inactivare dex

Intrare: inactiva
inactiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inactivare
inactivare