INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este lipsit de activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.

INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.

INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Fără activitate, care nu face nimic. V. leneș, trîndav. Locașuri de retragere... consacrate unei viețe monahale inactive. ODOBESCU, S. II 41. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care nu reacționează (din punct de vedere chimic).

!inactív (i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inactívi; f. inactívă, pl. inactíve

inactív adj. m. (sil. mf. in-) activ

inactivá vb., ind. prez. 1 sg. inactivéz, 3 sg. și pl. inactiveáză

INACTÍV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.

INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanță activă.)

Inactiv ≠ activ

INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneș, trândav. 2. (Despre substanțe) Care nu reacționează. [Cf. fr. inactif].

INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].

INACTÍV, -Ă adj. 1. care nu lucrează, nu face nimic; leneș. 2. (despre substanțe, elemente chimice) care nu reacționează. (< fr. inactif)

INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)

INACTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este activ; lipsit de interes, de inițiativă; neactiv; pasiv. 2) (despre elemente sau substanțe chimice) Care nu intră în reacție. [Sil. in-ac-] /<fr. inactif

A INACTIVÁ ~éz tranz. (agenți patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver

A SE INACTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre agenți patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver

*inactív, -ă adj. (d. activ; fr. inactif). Care nu e activ, care e inert, leneș.

INACTIV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. (CHIM..) inert. (Substanță ~.)

INACTÍV, -Ă (< fr.) adj. 1. Care e lipsit de activitate; inert (1), pasiv. 2. (Despre elemente sau substanțe chimice) Care nu reacționează. 3. (EC.) Cont i. = cont care se rulează foarte puțin, balanța lui fiind practic staționară. ◊ Active inactive = parte din activele unei firme care este utilizată în mod sporadic, în funcție de necesități (ex. generator de energie pentru cazuri de forță majoră). ◊ Piață i. = piață caracterizată printr-un volum de activitate mai mic decât cel obișnuit.