inactiv definitie

13 definiții pentru inactiv

INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este lipsit de activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.
INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.
INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Fără activitate, care nu face nimic. V. leneș, trîndav. Locașuri de retragere... consacrate unei viețe monahale inactive. ODOBESCU, S. II 41. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care nu reacționează (din punct de vedere chimic).
!inactív (i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inactívi; f. inactívă, pl. inactíve
inactív adj. m. (sil. mf. in-) activ
INACTÍV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.
Inactiv ≠ activ
INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneș, trândav. 2. (Despre substanțe) Care nu reacționează. [Cf. fr. inactif].
INACTÍV, -Ă adj. 1. care nu lucrează, nu face nimic; leneș. 2. (despre substanțe, elemente chimice) care nu reacționează. (< fr. inactif)
INACTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este activ; lipsit de interes, de inițiativă; neactiv; pasiv. 2) (despre elemente sau substanțe chimice) Care nu intră în reacție. [Sil. in-ac-] /<fr. inactif
*inactív, -ă adj. (d. activ; fr. inactif). Care nu e activ, care e inert, leneș.
INACTIV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. (CHIM..) inert. (Substanță ~.)
INACTÍV, -Ă (< fr.) adj. 1. Care e lipsit de activitate; inert (1), pasiv. 2. (Despre elemente sau substanțe chimice) Care nu reacționează. 3. (EC.) Cont i. = cont care se rulează foarte puțin, balanța lui fiind practic staționară. ◊ Active inactive = parte din activele unei firme care este utilizată în mod sporadic, în funcție de necesități (ex. generator de energie pentru cazuri de forță majoră). ◊ Piață i. = piață caracterizată printr-un volum de activitate mai mic decât cel obișnuit.

inactiv dex

Intrare: inactiv
inactiv