INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; neabil. – Din fr. inhabile, lat. inhabilis.

INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. (Livr.) Neîndemânatic, stângaci; neabil. – Din fr. inhabile, lat. inhabilis.

INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. (Franțuzism) Lipsit de abilitate; neîndemînatic.

!inabíl (i-na-/in-a-) adj. m., pl. inabíli; f. inabílă, pl. inabíle

inabíl adj. m. (sil. mf. in-) abil

INABÍL adj. v. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

Inabil ≠ abil, îndemânatic

INABÍL, -Ă adj. (Rar) Neîndemânatic. [Cf. fr. inhabile, lat. inhabilis].

INABÍL, -Ă adj. stângaci, neîndemânatic. (< fr. inhabile, lat. inhabilis)

*inábil, -ă adj. (lat. inhábilis. V. abil). Care nu e abil: lucrător inabil. Jur. Incapabil: nebunu e inabil de a testa. Adv. În mod inabil.

inabil adj. v. NEAJUTORAT. NEÎNDEMÎNATIC. NEPRICEPUT. STÎNGACI.