Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru in-plano

IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.
IN-PLÁNO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind deci o filă sau două pagini; (despre cărți și ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.
in-pláno1 (lat.) adj. invar.
in-pláno2 (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri
in-pláno adj. invar.
IN-PLÁNO adj., s.n. invar. (Format de) foaie imprimată și împăturită în două; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-plano].
IN-PLÁNO adj. inv., s. n. (format de foaie) imprimată și împăturită în două. (< fr., lat. in plano)

In-plano dex online | sinonim

In-plano definitie

Intrare: in-plano
in-plano adjectiv invariabil substantiv neutru