INĂRÍȚĂ, inărițe, s. f. Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in2; țintar (2) (Carduelis flammea). – In2 + suf. -ăriță.

INĂRÍȚĂ, inărițe, s. f. Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in2; țintar (2) (Carduelis flammea). – In2 + suf. -ăriță.

INĂRÍȚĂ, inărițe, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare castanie, care se hrănește mai ales cu semințe de in (Carduelis flammea flammea); țînțar.

inăríță (pasăre) s. f., g.-d. art. inăríței; pl. inăríțe

inăríță s. f., g.-d. art. inăríței; pl. inăríțe

INĂRÍȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flammea) (reg.) țintar, pasărea-inului. 2. inăriță-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu.

INĂRÍȚĂ ~e f. Pasăre migratoare, de talie mică, din familia fringilidelor, având penajul castaniu pe spate, roșu pe frunte și roz pe piept, care se hrănește mai ales cu semințe de in. /in + suf. ~ăriță

inăriță f. plantă ale cării frunze seamănă cu ale inului (Linaria).

inăríță f., pl. e (d. in). Bucov. Suspect. O păsărică din neamu scatiuluĭ (fringilla linária). Ban. (Șez. 32, 111). O plantă care seamănă cu inu. V. inariță.

INĂRIȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flammea) (reg.) țintar, pasărea-inului. 2. inăriță-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu.

INĂRÍȚĂ (< in) s. f. Pasăre mică, migratoare, din familia fringilidelor. cu capul roșu, gușa neagră și pieptul roz (Acanthis flammea); i. roșie. Cuibărește în N Europei și al Asiei. I. polară trăiește în ținuturile de tundră din N Europei și Asiei. Identificată și în România.