Dic»õionare ale limbii rom√Ęne

6 defini»õii pentru imunogeneticńÉ

IMUNOGEN√ČTIC, -ńā, imunogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. RamurńÉ a geneticii care studiazńÉ complexitatea proceselor de imunitate (1). 2. Adj. Care »õine de imunogeneticńÉ (1). ‚Äď Din fr. immunog√©n√©tique, engl. immunogenetic(s).
IMUNOGEN√ČTIC, -ńā, imunogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. RamurńÉ a geneticii care studiazńÉ complexitatea proceselor de imunitate (1). 2. Adj. Care »õine de imunogeneticńÉ (1). ‚Äď Din fr. immunog√©n√©tique, engl. immunogenetic(s).
imunogen√©tic adj. m., pl. imunogen√©tici; f. sg. imunogen√©ticńÉ, pl. imunogen√©tice
imunogen√©ticńÉ s. f., g.-d. art. imunogen√©ticii
IMUNOGEN√ČTICńā s.f. DisciplinńÉ medicalńÉ care are la bazńÉ interpretarea »ôi explicarea fenomenelor imunologice √ģn lumina geneticii moleculare »ôi clasice. [Gen. -cii. / cf. engl. immunogenetics].
IMUNOGEN√ČTIC, -ńā I. adj. referitor la imunogeneticńÉ. II. s. f. disciplinńÉ care studiazńÉ reglarea geneticńÉ a proceselor imune, precum »ôi modificńÉrile patologice ale acestora. (< fr. immunog√©n√©tique, engl. immunogenetic/s/)

ImunogeneticńÉ dex online | sinonim

ImunogeneticńÉ definitie

Intrare: imunogenetic
imunogenetic adjectiv
Intrare: imunogeneticńÉ
imunogeneticńÉ substantiv feminin