IMUNOCHIMÍE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul naturii chimice a imunității în vederea preparării de vaccinuri și seruri purificate. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

IMUNOCHIMÍE s. f. Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor și animalelor capabile să participe la procesele imunitare. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

imunochimíe s. f., art. imunochimía, g.-d. imunochimíi, art. imunochimíei

imunochimíe s. f., art. imunochimía, g.-d. imunochimíi, art. imunochimíei

IMUNOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie].

IMUNOCHIMÍE s. f. disciplină care studiază factorii chimici ai imunității. (< fr. immunochimie)

imunochimíe s. f. 1964 (chim.) Disciplina care studiază imunizarea prin metode chimice v. autoimun, imunologie, interdisciplinaritate (din fr. immunochimie; PR 1959, DMC; DC; DN3, DEX-S)