IMUNIZÁ, imunizez, vb. I. Tranz. și refl. A face sau a deveni imun în urma unui tratament sau prin faptul că a avut în trecut aceeași boală la care este expus în prezent. – Din fr. immuniser.

IMUNIZÁT, -Ă, imunizați, -te, adj. Care a devenit imun. – V. imuniza.

IMUNIZÁ, imunizez, vb. I. Tranz. și refl. A face sau a deveni imun în urma unui tratament sau prin faptul că a avut în trecut aceeași boală la care este expus în prezent. – Din fr. immuniser.

IMUNIZÁT, -Ă, imunizați, -te, adj. Care a devenit imun. – V. imuniza.

IMUNIZÁ, imunizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva imun prin inocularea unui ser sau prin vaccinare. ♦ Refl. pas. A deveni imun (datorită faptului că a mai avut aceeași boală).

imunizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imunizeáză

imunizá vb., ind. prez. 1 sg. imunizéz, 3 sg. și pl. imunizeáză

imunizát adj. m., pl. imunizáți; f. sg. imunizátă, pl. imunizáte

IMUNIZÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. [< fr. immuniser].

IMUNIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. (< fr. immuniser)

A IMUNIZÁ ~éz tranz. A face să se imunizeze. /<fr. immuniser

A SE IMUNIZÁ mă ~éz intranz. A deveni imun; a căpăta imunitate. /<fr. immuniser