Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru imunizare

IMUNIZ├ü, imunizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face sau a deveni imun ├«n urma unui tratament sau prin faptul c─â a avut ├«n trecut aceea╚Öi boal─â la care este expus ├«n prezent. ÔÇô Din fr. immuniser.
IMUNIZ├üRE, imuniz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) imuniza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. imuniza.
IMUNIZ├ü, imunizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face sau a deveni imun ├«n urma unui tratament sau prin faptul c─â a avut ├«n trecut aceea╚Öi boal─â la care este expus ├«n prezent. ÔÇô Din fr. immuniser.
IMUNIZ├üRE, imuniz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) imuniza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. imuniza.
IMUNIZ├ü, imunizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva imun prin inocularea unui ser sau prin vaccinare. ÔÖŽ Refl. pas. A deveni imun (datorit─â faptului c─â a mai avut aceea╚Öi boal─â).
IMUNIZ├üRE, imuniz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) imuniza ╚Öi rezultatul ei. Imunizare cu ser antitific.
imunizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imunizeáză
imunizáre s. f., g.-d. art. imunizắrii; pl. imunizắri
imuniz├í vb., ind. prez. 1 sg. imuniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. imunize├íz─â
imunizáre s. f., g.-d. art. imunizării; pl. imunizări
IMUNIZÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. [< fr. immuniser].
IMUNIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) imuniza ╚Öi rezultatul ei. [< imuniza].
IMUNIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. (< fr. immuniser)
A IMUNIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se imunizeze. /<fr. immuniser
A SE IMUNIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni imun; a c─âp─âta imunitate. /<fr. immuniser
imunizare f. Med. rezisten╚Ť─â la o boal─â.

Imunizare dex online | sinonim

Imunizare definitie

Intrare: imuniza
imuniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: imunizare
imunizare substantiv feminin