Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru imunitate

IMUNIT├üTE s. f. 1. Rezisten╚Ť─â a organismului fa╚Ť─â de ac╚Ťiunea agen╚Ťilor patogeni sau a produ╚Öilor toxici ai acestora. 2. (├Än societatea medieval─â) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere de c─âtre monarh seniorului de a judeca, de a str├ónge impozite, de a ridica oastea etc. pe domeniile lui ├«n folos propriu. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucur─â unele categorii de persoane. ÔŚŐ Imunitate parlamentar─â = dreptul membrilor unui organ legislativ de a nu fi urm─âri╚Ťi, ├«nvinui╚Ťi ╚Öi trimi╚Öi ├«n judecat─â pe durata mandatului dec├ót cu aprobarea organului legislativ. Imunitate diplomatic─â = totalitatea drepturilor de care se bucur─â ├«n ╚Ťara ├«n care au fost acredita╚Ťi sau prin care trec spre acea ╚Ťar─â reprezentan╚Ťii ╚Öi misiunile diplomatice, familiile lor, personalul administrativ. ÔÇô Din fr. immunit├ę, lat. immunitas, -atis.
IMUNIT├üTE s. f. 1. Rezisten╚Ť─â a organismului fa╚Ť─â de ac╚Ťiunea microbilor patogeni sau a produ╚Öilor toxici ai acestora. 2. (├Än societatea medieval─â) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, st─âp├ónilor de p─âm├ónt de a judeca, de a str├ónge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, f─âr─â amestecul reprezentan╚Ťilor puterii centrale. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucur─â unele categorii de persoane. ÔŚŐ Imunitate parlamentar─â = situa╚Ťie de care se bucur─â membrii unei adun─âri legislative de a nu putea fi urm─âri╚Ťi sau aresta╚Ťi f─âr─â aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatic─â = inviolabilitate juridic─â de care se bucur─â reprezentan╚Ťii diplomatici, familiile lor etc. ÔÇô Din fr. immunit├ę, lat. immunitas, -atis.
IMUNIT├üTE, imunit─â╚Ťi, s. f. 1. Rezisten╚Ťa organismului fa╚Ť─â de anumite infec╚Ťii microbiene ╚Öi fa╚Ť─â de otr─âvuri. 2. Stare de care se bucur─â o persoan─â, ├«n temeiul unei reguli de drept, de a beneficia de anumite prerogative sau scutiri, pentru a putea ├«ndeplini o sarcin─â sau a-╚Öi exercita un drept. ÔŚŐ Imunitate parlamentar─â = stare juridic─â de care se bucur─â membrii organului reprezentativ suprem ├«ntr-un stat de a nu putea fi aresta╚Ťi sau trimi╚Öi ├«n judecat─â f─âr─â ├«ncuviin╚Ťarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatic─â = stare juridic─â de care se bucur─â diploma╚Ťii ╚Öi familiile lor, prin care li se asigur─â inviolabilitatea persoanei, a sediului, a coresponden╚Ťei etc. 3. (Rar) Privilegiu de care se bucurau ├«n trecut membrii claselor exploatatoare. Trebuiesc cercetate legiuirile canonice, statornicite prin s├«ntele sinoade, ├«n privin╚Ťa tuturor m─ân─âstirilor ├«n genere; apoi legile, drepturile ╚Öi imunit─â╚Ťile politice. ODOBESCU, S. II 8.
IMUNIT├üTE, imunit─â╚Ťi, s. f. 1. Rezisten╚Ťa organismului fa╚Ť─â de anumite infec╚Ťii microbiene ╚Öi fa╚Ť─â de otr─âvuri. 2. Stare de care se bucur─â o persoan─â, ├«n temeiul unei reguli de drept, de a beneficia de anumite prerogative. ÔÇô Fr. immunit├ę, (lat. lit. immunitas, -atis.
imunit├íte s. f., g.-d. art. imunitß║»╚Ťii
imunit├íte s. f., g.-d. art. imunit─â╚Ťii; pl. imunit─â╚Ťi
IMUNITÁTE s. (JUR.) inviolabilitate. (~ parlamentară.)
IMUNIT├üTE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fa╚Ť─â de anumite boli sau otr─âvuri. 2. Situa╚Ťia unei persoane care beneficiaz─â de anumite prerogative sau scutiri legale speciale ├«n cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ÔŚŐ Imunitate parlamentar─â = situa╚Ťie de care se bucur─â membrii unei adun─âri legiuitoare de a nu putea fi urm─âri╚Ťi sau aresta╚Ťi f─âr─â aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatic─â = inviolabilitate juridic─â de care se bucur─â reprezentan╚Ťii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunit├ę, lat. immunitas].
IMUNIT├üTE s. f. 1. rezisten╚Ť─â a unui organism fa╚Ť─â de anumite infec╚Ťii, otr─âvuri sau alte substan╚Ťe str─âine. 2. situa╚Ťie a unei persoane care beneficiaz─â de anumite prerogative sau scutiri legale speciale ├«n cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ÔÖŽ ~ parlamentar─â = drept de care se bucur─â membrii unei adun─âri legiuitoare de a nu putea fi urm─âri╚Ťi sau aresta╚Ťi f─âr─â aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatic─â = inviolabilitate juridic─â de care se bucur─â reprezentan╚Ťii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunit├ę, lat. immunitas)
IMUNIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Capacitate (├«nn─âscut─â sau dob├óndit─â) a unui organism de a rezista la anumite boli infec╚Ťioase sau la un produs nociv organismului. 2) Drept exclusiv acordat anumitor persoane (diploma╚Ťi, personal administrativ etc.) de a nu se supune jurisdic╚Ťiei statului ├«n care activeaz─â. [G.-D. imunit─â╚Ťii] /<fr. immunit├ę, lat. immunitas, ~atis
imunitate f. scutire de impozite, de sarcini sau de datorii.
*imunit├íte f. (lat. imm├║nitas, -├ítis). Scutire de impozite, de sarcin─ş, de datori─ş: imunit─â╚Ťile feudale. Calitatea de a nu putea fi atacat de o boal─â. V. indemnitate.
IMUNITATE s. (JUR.) inviolabilitate. (~ parlamentar─â.)

Imunitate dex online | sinonim

Imunitate definitie

Intrare: imunitate
imunitate substantiv feminin