Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru imun

IM├ÜN, -─é, imuni, -e, adj. Care prezint─â imunitate; care nu poate contracta o anumit─â boal─â infec╚Ťioas─â. ÔÇô Din fr. immun, lat. immunis.
IM├ÜN, -─é, imuni, -e, adj. Care prezint─â imunitate; care nu poate contracta o anumit─â boal─â infec╚Ťioas─â. ÔÇô Din fr. immun, lat. immunis.[1]
IM├ÜN, -─é, imuni, -e, adj. Care nu poate contracta o boal─â infec╚Ťioas─â (├«n urma imuniz─ârii naturale sau artificiale).
im├║n adj. m., pl. im├║ni; f. im├║n─â, pl. im├║ne
im├║n adj. m., pl. im├║ni; f. sg. im├║n─â, pl. im├║ne[1]
IM├ÜN, -─é adj. Care prezint─â imunitate (1). // (├Än forma imuno-) Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) imunitateÔÇŁ. [< lat. immunis, fr. immun].
IMÚN, -Ă adj. 1. care prezintă imunitate (1). 2. (fig.) insensibil (la). (< fr. immun, lat. immunis)
im├║n (im├║n─â), adj. ÔÇô Care nu poate contracta o boal─â infec╚Ťioas─â, scutit de. Lat. immunis (sec. XIX). ÔÇô Der. (din fr.) imunitate, s. f.; imuniza, vb.
IMÚN ~a (~i, ~e) Care are imunitate; rezistent la îmbolnăviri. /<fr. immun, lat. immunis[1]
imun a. Med. rezistent la, de care nu se atinge (o boal─â).
*im├║n, -─â adj. (lat. im-m├║nis, d. in-, f─âr─â, ╚Öi munus, sarcin─â, impunere. V. muni╚Ťiune, remunera╚Ťiune). Scutit de impozite (de sarcin─ş, de datori─ş). Inatacabil de boal─â: negri─ş ├«s imun─ş fa╚Ť─â de frigurile galbene. V. ├«ndemn.

Imun dex online | sinonim

Imun definitie

Intrare: imun
imun adjectiv