IMUÁBIL, -Ă, imuabili, -e, adj. Care rămâne veșnic același, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil. [Pr.: -mu-a-] – Din fr. immuable.

IMUÁBIL, -Ă, imuabili, -e, adj. Care rămâne veșnic același, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil. [Pr.: -mu-a-] – Din fr. immuable.

IMUÁBIL, -Ă, imuabili, -e, adj. Care este mereu același, care nu se schimbă; neschimbător, permanent, constant. Dispar unele însușiri ale materiei, care păreau pînă acum absolute, imuabile, primordiale (impenetrabilitatea, inerția, masa etc.) și care apar acum ca fiind relative, inerente numai unor anumite stări ale materiei. LENIN, O. XIV 254. – Pronunțat: -mu-a-.

imuábil (-mu-a-) adj. m., pl. imuábili; f. imuábilă, pl. imuábile

imuábil adj. m. (sil. -mu-a-), pl. imuábili; f. sg. imuábilă, pl. imuábile

IMUÁBIL adj. v. constant, invariabil, neschimbător, permanent.

Imuabil ≠ muabil, instabil, labil, schimbător, neconstant, nestabil, nestatornic, variabil

IMUÁBIL, -Ă adj. Neschimbător, permanent același; imutabil. [Pron. -mu-a-. / < fr. immuable].

IMUÁBIL, -Ă adj. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil. (< fr. immuable)

IMUÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu se schimbă niciodată; permanent; constant; neschimbător. [Sil. -mu-a-] /<fr. immuable

imuabil adj. v. CONSTANT. INVARIABIL. NESCHIMBĂTOR. PERMANENT.