Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru impuritate

IMPURIT├üTE, impurit─â╚Ťi, s. f. 1. Lips─â de puritate, de cur─â╚Ťenie. ÔÖŽ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicat─â, cu microbi etc. 2. Corp sau substan╚Ť─â str─âin─â care se g─âse╚Öte ├«n masa altui corp sau a unui material (╚Öi a c─ârei prezen╚Ť─â determin─â modificarea propriet─â╚Ťilor materialului). ÔÇô Din fr. impuret├ę, lat. impuritas, -atis.
IMPURIT├üTE, impurit─â╚Ťi, s. f. 1. Lips─â de puritate, de cur─â╚Ťenie. ÔÖŽ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicat─â, cu microbi etc. 2. Corp sau substan╚Ť─â str─âin─â care se g─âse╚Öte ├«n masa altui corp sau a unui material (╚Öi a c─ârei prezen╚Ť─â determin─â modificarea propriet─â╚Ťilor materialului). ÔÇô Din fr. impuret├ę, lat. impuritas, -atis.
IMPURIT├üTE, impurit─â╚Ťi, s. f. 1. Stare a ceea ce este impur; lips─â de cur─â╚Ťenie. 2. Ceea ce face ca un corp s─â fie impur; corp str─âin care se afl─â (amestecat) ├«ntr-o substan╚Ť─â. Motorina ╚Öi a╚Öa-i murdar─â... trebuie s-o filtr─âm ╚Öi mai bine, s─â oprim toate impurit─â╚Ťile, tot praful. MIHALE, O. 193.
impurit├íte s. f., g.-d. art. impuritß║»╚Ťii; pl. impuritß║»╚Ťi
impurit├íte s. f., g.-d. art. impurit─â╚Ťii; pl. impurit─â╚Ťi
IMPURITÁTE s. v. gunoi.
Impuritate Ôëá puritate
IMPURIT├üTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necur─â╚Ťenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp str─âin existent ├«ntr-o substan╚Ť─â. [Cf. lat. impuritas, fr. impuret├ę].
IMPURIT├üTE s. f. 1. (╚Öi fig.) lips─â de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substan╚Ť─â str─âin─â care se g─âse╚Öte ├«n masa unui material. (< fr. impuret├ę, lat. impuritas)
IMPURIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter impur; lips─â de puritate. 2) fig. Lips─â de integritate moral─â; imoralitate. 3) chim. Substan╚Ť─â str─âin─â care se g─âse╚Öte ├«n componen╚Ťa altei substan╚Ťe. 4) la pl. Substan╚Ťe toxice sau infec╚Ťioase aflate ├«n mediul ├«nconjur─âtor. /<fr. impuret├ę, lat. impuritas, ~atis
impuritate f. starea, defectul celui impur.
*impurit├íte f. (lat. imp├║ritas, -├ítis). Lips─â de puritate, necur─â╚Ťenie: impuritatea aerulu─ş, metalelor. Guno─ş ce─şa ce formeaz─â necur─â╚Ťenia: impurit─â╚Ťile ape─ş, a tr─âi ├«n impuritate. Fig. Impuritatea obice─şurilor.
IMPURITATE s. gunoi, murd─ârie, necur─â╚Ťenie, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) bucluc, (Mold. ╚Öi Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öteah, (├«nv.) ╚Öterc. (Plin de ~t─â╚Ťi.)

Impuritate dex online | sinonim

Impuritate definitie

Intrare: impuritate
impuritate substantiv feminin