Dicționare ale limbii române
IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IMPURIFICÁT, -Ă, impurificați, -te, adj. Care a devenit impur. – V. impurifica.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
IMPURIFICÁT, -Ă, impurificați, -te, adj. Care a devenit impur. – V. impurifica.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
impurificá vb., ind. prez. 1 sg. impurífic, 3 sg. și pl. impurífică
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
IMPURIFICÁ vb. I. tr. A schimba compoziția normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanțe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă].
IMPURIFICÁ vb. tr. a schimba compoziția normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanțe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A IMPURIFICÁ impurífic tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziția naturală prin adăugarea unei substanțe vătămătoare. /<in- + a purifica
- sursa: NODEX 2002
- permalink
impurificat dex
Intrare: impurifica
impurifica
verb
grupa I
conjugarea I
Intrare: impurificat
impurificat