IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; care nu e curat; murdar. 2. (Chim., despre substanțe) Amestecat cu altă substanță.

impúr adj. m., pl. impúri; f. impúră, pl. impúre

impúr adj. m. pur

IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)

Impur ≠ pur

IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].

IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)

IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurități; murdar. 2) chim. (despre substanțe) Care are în componența sa impurități. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus

impur a. 1. necurat; 2. mânjit prin amestec; 3. fig. vițios, corupt.

*impúr, -ă adj. (lat. impúrus). Care nu e pur, care e alterat, necurat: apă impură. Fig. Obiceĭurĭ impure. Adv. În mod impur.

IMPUR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)