13 definiții pentru impur
IMPÚR, -Ă, impuri, -e,
adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦
Fig. Corupt, murdar.
2. (
Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din
fr. impur, lat. impurus. IMPÚR, -Ă, impuri, -e,
adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦
Fig. Corupt, murdar.
2. (
Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din
fr. impur, lat. impurus. IMPÚR, -Ă, impuri, -e,
adj. 1. Care nu este pur; care nu e curat; murdar.
2. (
Chim., despre substanțe) Amestecat cu altă substanță.
impúr adj. m.,
pl. impúri;
f. impúră,
pl. impúre
IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)
IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].
IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)
IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurități; murdar. 2) chim. (despre substanțe) Care are în componența sa impurități. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus impur a.
1. necurat;
2. mânjit prin amestec;
3. fig. vițios, corupt.
*impúr, -ă adj. (lat. impúrus). Care nu e pur, care e alterat, necurat: apă impură. Fig. Obiceĭurĭ impure. Adv. În mod impur.
IMPUR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.) Impur dex online | sinonim
Impur definitie