Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru impulsivitate

IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.
IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.
IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv, lipsă de stăpînire. Această violență primitivă, această impulsivitate nestăpînită trebuie negreșit ținută în seamă, pentru a pricepe multe din creațiunile lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 266.
impulsivitáte s. f., g.-d. art. impulsivitắții
impulsivitáte s. f., g.-d. art. impulsivității
IMPULSIVITÁTE s. v. violență.
IMPULSIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. [Cf. fr. impulsivité].
IMPULSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violență, brutalitate. (< fr. impulsivité)
IMPULSIVITÁTE f. Caracter impulsiv; lipsă de stăpânire; nestăpânire. [G.-D. impulsivității] /<fr. impulsivité
IMPULSIVITATE s. agresivitate, brutalitate, duritate, nestăpînire, violență. (O ~ temperamentală.)

Impulsivitate dex online | sinonim

Impulsivitate definitie

Intrare: impulsivitate
impulsivitate substantiv feminin