impulsiv definitie

13 definiții pentru impulsiv

IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.
IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.
IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. (Despre persoane) Care e înclinat să acționeze sub influența primului imbold, care se aprinde ușor, care izbucnește numaidecît; nestăpînit.
impulsív adj. m., pl. impulsívi; f. impulsívă, pl. impulsíve
impulsív adj. m., pl. impulsívi; f. sg. impulsívă, pl. impulsíve
IMPULSÍV adj. 1. v. violent. 2. v. impetuos.
Impulsiv ≠ reținut, temperat, stăpânit
IMPULSÍV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpânit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo].
IMPULSÍV, -Ă adj., s. m. f. (om) care acționează sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, brutal. (< fr. impulsif)
IMPULSÍV ~ă (~i, ~e) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără control; nestăpânit; năvalnic; violent. /<fr. impulsif, lat. impulsivus
impulsiv a. ce dă impulsiune: forța impulsivă a prafului de pușcă. ║ m. cel ce făptuiește iute și fără a reflecta: impulsivul nu e respunzător de faptele sale.
*impulsív, -ă adj. (d. impulsiune; fr. -sif). Care dă impulsiune: forța impulsivă a prafuluĭ de pușcă. Fig. Care lucrează după impulsu inimiĭ și nu după rațiune: oameniĭ care să supără și țipă pentru toate nimicurile îs impulsivĭ. Subst. Impulsiviĭ îs adese-orĭ iresponsabilĭ de actele lor.
IMPULSIV adj. 1. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.)

impulsiv dex

Intrare: impulsiv
impulsiv adjectiv