Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru impulsie

IMP├ÜLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendin╚Ť─â, pornire spontan─â, involuntar─â, adesea cu caracter imperios, provocat─â de un factor psihologic, emo╚Ťional. ÔÖŽ (Med.) For╚Ť─â irezistibil─â, nesupus─â controlului voin╚Ťei, care ├«i determin─â pe unii bolnavi mintal la efectuarea unei ac╚Ťiuni violente, periculoase pentru ei sau pentru persoanele din jur, ori la exprimarea unor cuvinte adeseori imorale sau injurioase. 2. Mi╚Öcare imprimat─â unui corp de o for╚Ť─â exterioar─â. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.
IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.
IMP├ÜLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendin╚Ť─â, pornire spontan─â, involuntar─â, adesea cu caracter imperios, provocat─â de un factor psihologic, emo╚Ťional. 2. Mi╚Öcare imprimat─â unui corp de o for╚Ť─â exterioar─â. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.
IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.
IMP├ÜLSIE, impulsii, s. f. (╚śi ├«n forma impulsiune) 1. Tendin╚Ť─â provocat─â de un factor psihologic, emo╚Ťional; excitare, stimulent. [├Änt├«mpl─ârile] s├«nt p─âstrate ├«n amintirea oamenilor, ╚Öi mai mult dec├«t at├«t: in str─âfundurile organice ale fiin╚Ťei lor, acolo de unde pornesc impulsiunile. BOGZA, C. O. 360. 2. Mi╚Öcare imprimat─â unui corp de o for╚Ť─â exterioar─â. Tovar─â╚Öul meu a dat luntrii o impulsie puternic─â ╚Öi prelung─â ╚Öi s-a tupilat. SADOVEANU, O. A. II 152. ÔŚŐ Impulsie electric─â = emisiune scurt─â de und─â electromagnetic─â. ÔÇô Variant─â: impulsi├║ne (pronun╚Ťat -si-u-) s. f.
IMPULSIÚNE s. f. V. impulsie.
!imp├║lsie (-si-e) s. f., art. imp├║lsia (-si-a), g.-d. art. imp├║lsiei; pl. imp├║lsii, art. imp├║lsiile (-si-i-)
imp├║lsie/impulsi├║ne (med.) s. f. (sil. -si-e/-si-u-), art. imp├║lsia (sil. -si-a)/impulsi├║nea, g.-d. art. imp├║lsiei/impulsi├║nii; pl. imp├║lsii/impulsi├║ni, art. imp├║lsiile (sil. -si-i-)/impulsi├║nile
IMP├ÜLSIE s.f. 1. Tendin╚Ť─â cauzat─â de un factor psihologic, emo╚Ťional; excita╚Ťie. 2. Mi╚Öcare pe care o imprim─â unui corp o for╚Ť─â din afar─â. [Gen. -iei, var. impulsiune s.f. / cf. fr. impulsion].
IMPULSIÚNE s.f. v. impulsie.
IMP├ÜLSIE/IMPULSI├ÜNE s. f. 1. tendin╚Ť─â cauzat─â de un factor psihologic, emo╚Ťional; excita╚Ťie. 2. mi╚Öcare pe care o imprim─â unui corp o for╚Ť─â din afar─â. (< fr. impulsion, lat. impulsio)
IMPULSIÚNE s. f. elem. impulsie.
IMP├ÜLSIE ~i f. 1) Pornire spontan─â involuntar─â ╚Öi imperioas─â de a s─âv├ór╚Öi o ac╚Ťiune. 2) fiz. Mi╚Öcare pe care o comunic─â o for╚Ť─â unui corp. [G.-D. impulsiei; Sil. -si-e-; Var. impulsiune] /<fr. impulsion, lat. impulsio, ~onis
impulsiune f. 1. mișcare comunicată unui corp de către altul; 2. fig. excitare, mobil.
*impulsi├║ne f. (lat. imp├║lsio, -├│nis, d. im-pulsus, part. d. im-p├ęllere, a ├«mboldi, a ├«mpinge. V. pro-pulsiune). ├Ämpingere, mi╚Öcare comunicat─â pin izbire sa┼ş dilatare. Fig. Impuls, ├«ndemn, ├«mboldire, ├«ncurajare.

Impulsie dex online | sinonim

Impulsie definitie

Intrare: impulsie
impulsie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e
impulsiune