IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur.

IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur.

impudoáre s. f., g.-d. art. impudórii

impudoáre s. f., g.-d. art. impudórii

IMPUDOÁRE s. v. obscenitate.

IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. [Cf. fr. impudeur].

IMPUDOÁRE s. f. lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. (< fr. impudeur)

IMPUDOÁRE f. 1) Lipsă de pudoare; indecență; nerușinare. 2) Comportament impudic. [G.-D. impudorii] /<fr. impudeur

IMPUDOARE s. imoralitate, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (A comis un act de ~.)