IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus.

IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus.

IMPÚDIC, -Ă, impudici, -e, adj. Lipsit de pudoare. V. nerușinat.

impúdic adj. m., pl. impúdici; f. impúdică, pl. impúdice

impúdic adj. m., pl. impúdici: f. sg. impúdică, pl. impúdice

IMPÚDIC adj. 1. v. obscen. 2. v. lasciv.

Impudic ≠ pudic

IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr. impudique, lat. impudicus].

IMPÚDIC, -Ă adj. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent. (< fr. impudique, lat. impudicus)

IMPÚDIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este pudic; lipsit de pudoare; fără pudoare; indecent; nerușinat. /<fr. impudique, lat. impudicus

*impudíc, -ă adj. (lat. im-pudícus). Lipsit de castitate: om impudic. Care izbește castitatea: gesturĭ impudice. Adv. În mod impudic. – Fals impúdic. Cp. cu amic.

IMPUDIC adj. 1. deșănțat, imoral, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) 2. lasciv, obscen, senzual, voluptos, (livr.) lubric. (Dans ~.)