IMPROVIZATÓR, -OÁRE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.

IMPROVIZATÓR, -OÁRE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.

improvizatór adj. m., s. m., pl. improvizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. improvizatoáre

improvizatór adj. m., s. m., pl. improvizatóri; f. sg. și pl. improvizatoáre, g.-d. sg. art. improvizatoárei

IMPROVIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care improvizează (ceva). [Cf. fr. improvisateur].

IMPROVIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care improvizează. (< fr. improvisateur)

IMPROVIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care improvizează. /<fr. improvisateur

improvizator m. cel ce improvizează.

*improvizatór, -oáre adj. și s. Care improvizează.