Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru improvizare

IMPROVIZ├ü, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alc─âtui (ocazional) repede, pe nepreg─âtite o poezie, un discurs, o compozi╚Ťie muzical─â etc.; a face, a confec╚Ťiona, a construi ceva la repezeal─â (╚Öi provizoriu), din ce se g─âse╚Öte la ├«ndem├ón─â. ÔÇô Din fr. improviser.
IMPROVIZ├üRE, improviz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a improviza ╚Öi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizeaz─â. ÔÇô V. improviza.
IMPROVIZ├ü, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alc─âtui (ocazional) repede, pe nepreg─âtite o poezie, un discurs, o compozi╚Ťie muzical─â etc.; a face, a confec╚Ťiona, a construi ceva la repezeal─â, din ce se g─âse╚Öte (╚Öi provizoriu). ÔÇô Din fr. improviser.
IMPROVIZ├üRE, improviz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a improviza ╚Öi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizeaz─â. ÔÇô V. improviza.
IMPROVIZ├ü, improvizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la buc─â╚Ťi literare, muzicale, discursuri etc.) A compune (ocazional) repede ╚Öi f─âr─â o preg─âtire prealabil─â. Nu m─â putui opri de-a improviza urm─âtoarea epigram─â. MACEDONSKI, O. IV 51. Am improvizat... al─âturata mic─â comedie ├«n versuri, pe care ╚Ťi-o trimit s─â o cite╚Öti. ALECSANDRI, S. 91. ÔŚŐ Intranz. [L─âutarul] improvizeaz─â la minut dup─â imboldirile inimei. HOGA╚ś, DR. II 186. ÔÖŽ A face, a construi, a confec╚Ťiona, a aranja ceva la repezeal─â pentru nevoile momentului. Improviza... un umbrar ├«n poart─â, cu rogojini ╚Öi frunze. PAS, Z. I 169. Se duser─â ├«mpreun─â la spitalul mobil, improvizat ├«n ╚Öcoala satului. REBREANU, P. S. 148. Improvizai ├«ndat─â un bal. NEGRUZZI, S. I 99.
IMPROVIZ├üRE, improviz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a improviza.
improvizá (a ~) vb., ind. prez. 3 improvizeáză
improvizáre s. f., g.-d. art. improvizắrii; pl. improvizắri
improviz├í vb., ind. prez. 1 sg. improviz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. improvize├íz─â
improvizáre s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări
IMPROVIZÁ vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)
IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].
IMPROVIZ├üRE s.f. Faptul de a improviza; improviza╚Ťie. [< improviza].
IMPROVIZÁ vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser)
A IMPROVIZ├ü ~├ęz 1. tranz. 1) (poezii, compozi╚Ťii muzicale, discursuri etc.) A compune ├«n grab─â, f─âr─â preg─âtire prealabil─â. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeal─â din materiale aflate la ├«ndem├ón─â; a ├«njgheba; a ├«nchipui; a ├«nfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compozi╚Ťie muzical─â etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser
improvizá v. 1. a face pe dată și fără pregătiri versuri, un discurs, muzică, etc.; 2. fig. a face ceva pe dată și fără pregătire.
improvizare f. 1. ac╚Ťiunea de a improviza; 2. ceea ce se improvizeaz─â.
*improviza╚Ťi├║ne f. (fr. improvisation). Ac╚Ťiunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie, discurs, gard, ├«nt─âritur─â ╚Ö. a.). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*improviz├ęz v. tr. (fr. improviser, d. it. improvvisare, a improviza, improvviso, neprev─âzut, d. lat. im-provisus, neprev─âzut, d. pro-vid├ęre, a prevedea. V. providen╚Ť─â). Fac pe neprev─âzute, pe nepreg─âtite, pe neg├«ndite, pe nea╚Öteptate (o poezie, ╚Ťin un discurs, fac o lucrare oare-care): a improviza un discurs, o fortifica╚Ťiune.
IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)

Improvizare dex online | sinonim

Improvizare definitie

Intrare: improviza
improviza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: improvizare
improvizare substantiv feminin