Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru improviza╚Ťie

IMPROVIZ├ü╚ÜIE, improviza╚Ťii, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizeaz─â. ÔÖŽ Executare a unei compozi╚Ťii muzicale, pe care interpretul o creeaz─â pe m─âsur─â ce o c├ónt─â; compozi╚Ťie muzical─â creat─â ├«n acest fel. ÔÖŽ Lucru f─âcut la repezeal─â, pe moment. ÔÇô Din fr. improvisation.
IMPROVIZ├ü╚ÜIE, improviza╚Ťii, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizeaz─â. ÔÖŽ Pies─â muzical─â improvizat─â. ÔÖŽ Lucru f─âcut la repezeal─â, la moment. ÔÇô Din fr. improvisation.[1]
IMPROVIZ├ü╚ÜIE, improviza╚Ťii, s. f. Faptul de a improviza; (concretizat) bucat─â muzical─â sau literar─â f─âcut─â ├«n momentul execut─ârii sau prezent─ârii, f─âr─â o preg─âtire prealabil─â. ├Ämi pare bine c─â, pe l├«ng─â multe calit─â╚Ťi, mai ai ╚Öi talentul improviza╚Ťiei. ALECSANDRI, O. P. 62. ÔÖŽ Lucru ├«njghebat la repezeal─â, pentru nevoile momentului. Le-am spus bordeie, dar nu s├«nt m─âcar nici at├«t. Mai degrab─â ni╚Öte cote╚Ťe, improviza╚Ťii jalnjce. BOGZA, A. ├Ä. 224.
improviz├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. improviz├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. improviz├í╚Ťiei; pl. improviz├í╚Ťii, art. improviz├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
improviz├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. improviz├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. improviz├í╚Ťiei; pl. improviz├í╚Ťii, art. improviz├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i)[1]
IMPROVIZ├ü╚ÜIE s.f. Improvizare; interpretare spontan─â, nepreg─âtit─â a unei teme date sau libere; pies─â muzical─â improvizat─â. ÔÖŽ Discurs, versuri etc. improvizate. ÔÖŽ Lucru f─âcut la repezeal─â, la moment. [Gen. -iei, var. improviza╚Ťiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improviza╚Ťiia].
IMPROVIZ├ü╚ÜIE s. f. improvizare. ÔŚŐ lucru f─âcut la repezeal─â, spontan, la moment. ÔŚŐ interpretare nepreg─âtit─â, nenotat─â a unei compozi╚Ťii muzicale, pe care interpretul o creeaz─â ├«n acel moment; pies─â muzical─â astfel executat─â. ÔŚŐ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation)
IMPROVIZ├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A IMPROVIZA. 2) Lucru improvizat. [G.-D. improviza╚Ťiei; Sil. im-pro-vi-za-╚Ťi-e] /<fr. improvisation[1]
*improviza╚Ťi├║ne f. (fr. improvisation). Ac╚Ťiunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie, discurs, gard, ├«nt─âritur─â ╚Ö. a.). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
improviza╚Ťie, inven╚Ťie pe moment a unor fragmente sau lucr─âri muzicale (compozi╚Ťii*), realizat─â mai mult sau mai pu╚Ťin dup─â ni╚Öte tipare prestabilite. Grani╚Ťele i. sunt de fapt cele dou─â aspecte ├«ndelung dezb─âtute ├«n r├óndul muzicienilor, ╚Öi anume: i. spontan─â, absolut liber─â, legat─â numai de intui╚Ťie ╚Öi inspira╚Ťie de moment, f─âr─â a fi bazat─â pe indica╚Ťii, tipare, canoane etc., cunoscute ╚Öi stabilite anterior (valabil─â, doar pe plan teoretic, ├«n unele manifest─âri din folclor*, ├«n free jazz*, sau ├«n unele muzici ale sec. nostru, fiindc─â practic nu exist─â o i. absolut liber─â, deoarece nu putem fi rup╚Ťi de tradi╚Ťia unor muzici, sau m─âcar de o stare muzical─â anterioar─â nou─â, deja ├«ntip─ârit─â ├«n subcon╚Ötient ├«n momentul actului improvizatoric; o situa╚Ťie contrar─â ar duce la o muzic─â cu totul inedit─â care ar genera categorii sintactice [v. sintax─â (2)] noi, lucru neconfirmat p├ón─â acum de practica muzical─â) ╚Öi i. ce se realizeaz─â dup─â legi prestabilite sau dup─â un model (ocup├ónd un procent ridicat ├«n folc., ├«n jazz, ├«n muzica preclasic─â, clasic─â ╚Öi ├«n muzica de dup─â anii 1950). ├Äntre cele dou─â frontiere se poate detecta o gam─â larg─â de aspecte care privesc ╚Öi ├«mbin─â at├ót i. liber─â, dup─â inspira╚Ťia de moment, c├ót ╚Öi pe cea ÔÇ×canonizat─âÔÇŁ dup─â legi ╚Öi modele restrictive (un exemplu elocvent etse i. din epoca romantic─â). O alt─â clasificare (str├óns legat─â de modul ├«n care se produce i.) este ├«n func╚Ťie de nota╚Ťie*. Exist─â i. scris─â ╚Öi nescris─â ├«n partitur─â*. La r├óndul ei, i. scris─â prezint─â o multitudine de aspecte care sunt cuprinse ├«ntre cea mai sumar─â indica╚Ťie (├«n unele muzici aleatorice*) ╚Öi o nota╚Ťie precis─â (cazul unor lucr─âri enesciene care s-au n─âscut din ├«mbinarea caracterului improvizatoric din folc. cu construc╚Ťia riguroas─â de tip europ. ce indic─â p├ón─â ╚Öi cele mai mici detalii). ├Äntre aceste dou─â situa╚Ťii limit─â sunt plasate muzici care adopt─â schi╚Ťe ├«n nota╚Ťie, mai mult sau mai pu╚Ťin complexe, ori alte sisteme de nota╚Ťie, extramuzicale, care pot sugera, unui sau unor executan╚Ťi, modul, starea etc. ├«n care se realizeaz─â actul i. Desprindem astfel i. vizual─â, dup─â un desen, dup─â anumite combina╚Ťii de culori, sau dup─â anumite forme plastice, i. grafic─â realizat─â dup─â anumite indica╚Ťii grafice (de pild─â ├«n lucr─ârile lui E. Brown), i. de tip semantic, dup─â semnifica╚Ťiile unui text literar (poezie, proz─â), practicat─â de K. Stockhausen etc. Desigur, ideea de i. este foarte veche ╚Öi ├«╚Öi are originea ├«n folc. ancestral (n─âsc├óndu-se o dat─â cu muzica). Termenul de i. a ├«nceput s─â se impun─â mult mai t├órziu, respectic ├«n ev. med., pe m─âsur─â ce actul improvizatoric a fost con╚Ötientizat. ├Än folc. exist─â o dispozi╚Ťie improvizatoric─â bazat─â pe unele formule (I, 4), ├«n speciile cu structur─â liber─â (exemplu: desc├óntecele). Mai mult i. st─â la baza eterofoniei* (categorie sintactic─â desprins─â din practica de c├ónt proprie folc. ╚Öi preluat─â de muzica cult─â). ╚śtefan Niculescu, un exeget al problemei, arat─â c─â sub forma ornamental─â*, eterofonia apare ├«n folclor ÔÇ×determinat─â de impulsul improvizatoric de moment al interpre╚ŤilorÔÇŁ. Tot el define╚Öte eterofonia ca fiind ÔÇ×un fel de tulburare improvizatoric─â a cursivit─â╚Ťii unimelodice plasat─â ├«ntre etape de unison (octav─â)ÔÇŁ. Folclorul reclam─â i. mai ales ├«n sistemul (II, 6) parlando-rubato. ├Än muzica cult─â, i. este la mare pre╚Ť ├«n sec. 17 c├ónd mari mae╚Ötri ai acestei practici muzicale, considerat─â o adev─ârat─â art─â, improvizau la diferite instr., cu predilec╚Ťie la org─â* (Frescobaldi, Sweelinck ╚Ö.a.) sau la clavecin (Fr. Couperin ÔÇô preludii* improvizatorice pe ideea de varia╚Ťie*). I (├«n stil fugato*) ajunsese o condi╚Ťie necesar─â de a ocupa un post de organist*. Dup─â 1700, Bach ╚Öi al╚Ťi compozitori cristalizeaz─â forme scrise, adev─ârate capodopere, provenite din ideea de i. (fantezia*, preludiul, inven╚Ťiunea* etc.). Totodat─â p─âstreaz─â tradi╚Ťia i. delimit├ónd deja ├«n mod precis diferite tipuri care s-au impus al─âturi de i.: contrapunctic─â* (├«n stil fugato, imitativ*) ╚Öi anume: i. armonic─â (pe un bas cifrat), i. melodic─â (linii ornamentate, figuri* melodice) ╚Öi chiar i. ritmic─â. ├Än clasicism, i. devine o form─â a artei rezervat─â soli╚Ötilor*. Apar caden╚Ťele (2) instr. care ├«nseamn─â i. pe teme* date (i. pe o tem─â provine de fapt tot din preclasicism unde se improviza fugi*, ├«n special de org─â, tradi╚Ťie p─âstrat─â p├ón─â ├«n zilele noastre). Dar aici ideea este extins─â, deoarece ├«n caden╚Ťele instr. ale clasicilor, iar mai apoi ale romanticilor, temele se suprapun, viz├ónd, din ce ├«n ce mai mult, o etalare a a tehnicii instr. de virtuozitate (exemplu: Liszt). Dar epoca romantic─â deschide, al─âturi de marea virtuozitate instr., drumul spre o i. de atmosfer─â (Chopin, C. Franck, Bruckner, Dupr├ę ╚Ö.a.) care s-a extins ├«n sec. 20, primind ├«n schimb alte coordonate de fond. Exist─â ├«n muzica cult─â a sec. 20 trei direc╚Ťii importante, legate toate de apari╚Ťia ideii de aleatorism, care av├ónd ├«n via╚Ť─â o aplicativitate general─â ÔÇô cuprinde ÔÇ×nenum─ârate tranzi╚Ťii, de la imposibilitate (inclusiv imposibilitatea) p├ón─â la certitudine (inclusiv certitudinea)ÔÇŁ ÔÇô M. Boll ÔÇô ├«nglobeaz─â bine├«n╚Ťeles ╚Öi i. muzical─â. Astfel deosebim i. ├«n muzica aleatoric─â* europ. (de╚Öi unii autori ÔÇô ex. Nattiez ÔÇô nu identific─â i. cu actul alea) provenit─â din limitele serialismului* integral, care a ajuns ├«n zona de percep╚Ťie a aglomer─ârii (texturile* sonore) ╚Öi-a pierdut func╚Ťia detaliului, l─âs├ónd loc posibilit─â╚Ťii introducerii i. ├«n execu╚Ťie (unul dintre exemple ar fi ╚Öcoala polonez─â ÔÇô Penderecki, Lutos┼éawski etc.) i. liber─â din muzica de tip aleatoriu amer. (J. Cage, E. Brown etc.), care vizeaz─â ori inciden╚Ťe de obiecte sonore, ori inspira╚Ťii generate de fenomene extramuzicale (desen, pictur─â, sculptur─â etc. despre care am amintit) ╚Öi i. provenit─â din filonul folc., ├«n special de la popoarele extraeuropene care folosesc un model melodic de i.(maqam*, r├óga*), manifestat─â ├«n lucr─ârile mai noi ale lui Stockhausen, A. Stroe etc. Desigur i. ├«╚Öi g─âse╚Öte ╚Öi ast─âzi un teren larg de ac╚Ťiune ├«n folc. (amintim doar p─âstrarea tradi╚Ťiei i. din muzica sp. de chitar─â sau cea sud-american─â), ├«n jazz ╚Öi ├«n muzica ÔÇ×popÔÇŁ (v. pop music), dar p├ón─â acum f─âr─â putere ├«n generarea unor schimb─âri importante pe t─âr├óm muzical. Ea repet─â sub diferite forme tipuri i. existente, mo╚Ötenite prin tradi╚Ťie.

Improviza╚Ťie dex online | sinonim

Improviza╚Ťie definitie

Intrare: improviza╚Ťie
improviza╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e