impropriu definitie

14 definiții pentru impropriu

IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.
IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.
IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care nu e propriu; nepotrivit. Vederile estetice ale d-lui Maiorescu sînt metafizice, terminologia grea și improprie. GHEREA, ST. CR. III 207.
imprópriu [priu pron. priu] (im-pro-priu) adj. m., art. imprópriul, pl. impróprii, art. imprópriii (-pri-ii); f. impróprie (-pri-e), art. imprópria (-pri-a), g.-d. art. imprópriei, pl. impróprii, art. imprópriile (-pri-i-)
imprópriu adj. m. propriu
IMPRÓPRIU adj. 1. v. incorect. 2. nepotrivit.
Impropriu ≠ propriu
IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. -priu. / < lat. improprius, cf. fr. impropre].
IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< fr. impropre, lat. improprius)
IMPRÓPRIU ~e (~i) 1) Care nu este propriu (pentru cineva sau ceva); necaracteristic; necorespunzător. 2) (despre cuvinte, expresii) Care nu redă exact ideea care trebuie exprimată. [Sil. im-pro-priu] /<fr. impropre, lat. improprius
impropriu a. care nu se potrivește, care nu redă exact cugetarea: termen impropriu.
*imprópriŭ, -ie adj. (lat. improprius). Care nu e propriŭ, care nu e exact, care nu e potrivit: cuvînt impropriŭ. Adv. În mod impropriŭ.
IMPROPRIU adj. 1. eronat, greșit, incorect. (Exprimare ~.) 2. nepotrivit. (~ pentru un anumit scop.)
IMPRÓPRIU, -E adj. (< lat. improprius, cf. fr. impropre): în sintagmele derivare improprie și sens impropriu (v.).

impropriu dex

Intrare: impropriu
impropriu adjectiv