impronunțábil adj. m., pl. impronunțábili; f. sg. impronunțábilă, pl. impronunțábile

IMPRONUNȚÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi pronunțat. [După fr. imprononçable].

IMPRONUNȚÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi pronunțat. (după fr. impronunșable)

impronunțábil, -ă adj. Care nu poate fi pronunțat, spus ◊ „[...] replica «Ce ești, nu o târfă?» se oprea totdeauna înainte de ultimul cuvânt impronunțabil.” R.lit. 31 I 85 p. 17 (după fr. imprononçable; DN3)