impromptu definitie

9 definiții pentru impromptu

IMPROMPTU, impromptu-uri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptu.
IMPROMPTÚ, impromptuuri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptü.
impromptu (fr.) [pron. ˜epr˜otǘ] (-promp-tu) s. n., art. impromptu-ul; pl. impromptu-uri
impromptú s. n., art. impromptúul (sil. -ptu-ul); pl. impromptúuri
IMPROMPTÚ s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negândite].
IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu)
IMPROMPTÚ ~uri n. Compoziție muzicală instrumentală, de obicei lirică, cu caracter de improvizație. /<fr. impromptu
*imprómptu n. (fr. impromptu, d. lat. in promptu, la îndemînă, în evidență. V. prompt). Mică piesă literară saŭ muzicală improvizată.
impromptu (cuv. fr. [εprõ(p)ty], „improvizație”), piesă instrumentală cu caracter improvizatoric*. I. celebre în creația lui Schubert (inițiatorul genului, prin cele opt lucrări cu acest nume), Schumann, Chopin (trei i. op. 29, 26, 51 și p Fantezie-i.), Listz, Fauré.

impromptu dex

Intrare: impromptu
impromptu substantiv neutru