IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.

IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.

improbánt adj. m., pl. improbánți; f. improbántă, pl. improbánte

improbánt adj. m. probant

Improbant ≠ probant

IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant].

IMPROBÁNT, -Ă adj. care nu probează ceva, nu are valoare de probă. (< fr. improbant)