imprimat definitie

2 intrări

33 definiții pentru imprimat

IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
IMPRIMÁT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.
IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
IMPRIMÁT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.
IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face urme prin apăsare. ♦ (Cu privire la unde acustice) A înregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tipări. ◊ Bun de imprimat, formulă care se scrie pe corectura unei publicații pentru a arăta că zațul este corect și poate fi tipărit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie s-o văz eu și să dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. ♦ A întipări (pe o țesătură) desene colorate. A imprima o stambă. 3. Fig. A comunica, a transmite, a da. Electrificarea țării va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialistă a țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 257.
IMPRIMÁT1, imprimate, s. n. 1. Formular (cu rubrici) pentru întocmirea de acte oficiale. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele cîteva registre și imprimate. REBREANU, P. S. 139. 2. (La pl.) Publicații tipărite, tipărituri.
IMPRIMÁT2, -Ă, imprimați, -te, adj. (Despre țesături) Pe care sînt întipărite desene colorate. Mătăsuri imprimate. ♦ Tipărit. Reproduceri fotografice imprimate.
imprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 imprímă
imprimát s. n., pl. imprimáte
imprimá vb., ind. prez. 1 sg. imprím, 3 sg. și pl. imprímă
imprimát s. n., pl. imprimáte
IMPRIMÁ vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.
IMPRIMÁ vb. v. fixa, rămâne.
IMPRIMÁT adj., s. 1. adj. v. tipărit. 2. s. v. tipăritură. 3. s. v. formular.
IMPRIMÁT s. v. publicare.
IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
IMPRIMÁT s.n. 1. Hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima].
IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
IMPRIMÁT s. n. 1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale. 2. (pl.) tipărituri. (< fr. imprimé)
A IMPRIMÁ imprím tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăți muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calități, semnificații etc.) A atribui în mod conștient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer
A SE IMPRIMÁ pers. 3 se imprímă intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer
IMPRIMÁT1 ~tă (~ți, ~te) (despre produse textile) Care are imprimate desene, figuri (colorate). /v. a imprima
IMPRIMÁT2 ~e n. 1) Foaie de hârtie, pe care este imprimat ceva. 2) Formular ce servește pentru scrierea unor acte oficiale. 3) la pl. Producție tipografică finită; tipăritură. /v. a imprima
imprimà v. 1. a lăsa o urmă, a întipări: a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima o mișcare unei mașini.
imprimat a. 1. întipărit; 2. tipărit. ║ n. broșură, foaie imprimată.
*imprím, a v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ím-primo, im-prímere, a apesa. V. com-prim, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa în nisip, sigilu în ceară, literele pe hîrtie. Tipăresc, las urmele literelor de metal pe hîrtie: a imprima un nume pe hîrtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumnezeŭ a imprimat materiiĭ mișcarea. Fig. Produc impresiune, emoționez: a imprima frică, respect.
*imprimát n., pl. e (fr. imprimé). Tipăritură, lucru imprimat, tipărit: imprimatele-s supuse uneĭ taxe postale maĭ micĭ de cît scrisorile.
imprima vb. v. FIXA. RĂMÎNE.
IMPRIMA vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. a edita, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 3. a tipări, a trage. (A ~ 1000 de exemplare din această carte.) 4. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adînci pe fruntea lui.) 5. a determina, a impulsiona, a impune. (A ~ o mișcare unui mobil.)
IMPRIMAT adj., s. 1. adj. tipărit, (înv. și reg.) tiparnic. (Un text ~.) 2. s. tipăritură, (rar) tipăreală, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~te.) 3. s. formular. (A completat un ~.)
IMPRIMAT s. editare, imprimare, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.)
imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.
imprimát, -ă, imprimați, -te adj. arestat, închis.

imprimat dex

Intrare: imprima
imprima verb grupa I conjugarea I
Intrare: imprimat
imprimat substantiv neutru adjectiv