Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru imprimare

IMPRIM├ü, impr├şm, vb. I. Tranz. 1. A face, a l─âsa urme prin ap─âsare, deformare etc.; a ├«ntip─âri. ÔÖŽ A ├«nregistra sunete pe o band─â, pe un disc etc. 2. A tip─âri. ÔÖŽ A aplica, a fixa pe o ╚Ťes─âtur─â desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ÔÖŽ A impune, a determina. ÔÇô Din fr. imprimer.
IMPRIM├üRE, imprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a imprima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. imprima.
IMPRIM├ü, impr├şm, vb. I. Tranz. 1. A face, a l─âsa urme prin ap─âsare, deformare etc.; a ├«ntip─âri. ÔÖŽ A ├«nregistra sunete pe o band─â, pe un disc etc. 2. A tip─âri. ÔÖŽ A aplica, a fixa pe o ╚Ťes─âtur─â desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ÔÖŽ A impune, a determina. ÔÇô Din fr. imprimer.
IMPRIM├üRE, imprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a imprima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. imprima.
IMPRIM├ü, impr├şm, vb. I. Tranz. 1. A face urme prin ap─âsare. ÔÖŽ (Cu privire la unde acustice) A ├«nregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tip─âri. ÔŚŐ Bun de imprimat, formul─â care se scrie pe corectura unei publica╚Ťii pentru a ar─âta c─â za╚Ťul este corect ╚Öi poate fi tip─ârit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie s-o v─âz eu ╚Öi s─â dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. ÔÖŽ A ├«ntip─âri (pe o ╚Ťes─âtur─â) desene colorate. A imprima o stamb─â. 3. Fig. A comunica, a transmite, a da. Electrificarea ╚Ť─ârii va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialist─â a ╚Ť─ârii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 257.
IMPRIM├üRE, imprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a imprima ╚Öi rezultatul ei; (concretizat) ceea ce este imprimat. Exist─â la noi, ├«n momentul de fa╚Ť─â, o tendin╚Ť─â foarte l─âudabil─â de a se folosi, ca surs─â de inspira╚Ťie ├«n desenele pentru imprimarea textilelor, arta popular─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 2/4. R─âducu (d├«nd drumul magnetofonului): Asculta╚Ťi, v─â rog, o parte din imprimare. BARANGA, I. 169.
imprim├í (a ~) vb., ind. prez. 3 impr├şm─â
imprimáre s. f., g.-d. art. imprimắrii; pl. imprimắri
imprim├í vb., ind. prez. 1 sg. impr├şm, 3 sg. ╚Öi pl. impr├şm─â
imprimáre s. f., g.-d. art. imprimării; pl. imprimări
IMPRIM├ü vb. 1. a (se) ├«ntip─âri. (A ~ ceva pe suprafa╚Ťa unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tip─âri. 4. v. ├«nregistra. 5. a ├«ntip─âri, a s─âpa. (Vremea a ~ brazde ad├ónci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.
IMPRIMÁ vb. v. fixa, rămâne.
IMPRIM├üRE s. 1. ├«ntip─ârire. (~ a ceva pe suprafa╚Ťa unui obiect.) 2. v. publicare. 3. v. tip─ârire. 4. ├«nregistrare.
IMPRIMÁRE s. v. fixare.
IMPRIM├ü vb. I. tr. 1. A l─âsa urme prin ap─âsare; a ├«ntip─âri. 2. A tip─âri. ÔÖŽ A ├«ntip─âri desene pe o p├ónz─â. ÔÖŽ A ├«nregistra o bucat─â muzical─â, o lectur─â etc. pe discuri sau pe band─â de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
IMPRIM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a imprima ╚Öi rezultatul ei; tip─ârire; impresiune (2) [├«n DN]; ├«nregistrare pe disc sau pe band─â magnetic─â. [< imprima].
IMPRIM├ü vb. tr. 1. a l─âsa urme prin ap─âsare; a ├«ntip─âri. 2. a tip─âri. ÔŚŐ a ├«ntip─âri desene pe o p├ónz─â. 3. a ├«nregistra o bucat─â muzical─â, o lectur─â etc. pe discuri sau pe band─â de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
A IMPRIM├ü impr├şm tranz. 1) A face s─â se imprime; a ├«ntip─âri. 2) (buc─â╚Ťi muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe band─â de magnetofon; a ├«nregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe h├órtie cu mijloace tipografice; a tip─âri. 4) (mi╚Öc─âri, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calit─â╚Ťi, semnifica╚Ťii etc.) A atribui ├«n mod con╚Ötient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer
A SE IMPRIM├ü pers. 3 se impr├şm─â intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin ap─âsare; a se ├«ntip─âri. /<fr. imprimer
imprimà v. 1. a lăsa o urmă, a întipări: a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima o mișcare unei mașini.
*impr├şm, a -├í v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ├şm-primo, im-pr├şmere, a apesa. V. com-prim, presiune). ├Äntip─âresc, las urme: a imprima talpa ├«n nisip, sigilu ├«n cear─â, literele pe h├«rtie. Tip─âresc, las urmele literelor de metal pe h├«rtie: a imprima un nume pe h├«rtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumneze┼ş a imprimat materii─ş mi╚Öcarea. Fig. Produc impresiune, emo╚Ťionez: a imprima fric─â, respect.
imprima vb. v. FIXA. RĂMÎNE.
IMPRIMA vb. 1. a (se) ├«ntip─âri. (A ~ ceva pe suprafa╚Ťa unui obiect.) 2. a edita, a publica, a scoate, a tip─âri, (├«nv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revist─â.) 3. a tip─âri, a trage. (A ~ 1000 de exemplare din aceast─â carte.) 4. a ├«ntip─âri, a s─âpa. (Vremea a ~ brazde ad├«nci pe fruntea lui.) 5. a determina, a impulsiona, a impune. (A ~ o mi╚Öcare unui mobil.)
imprimare s. v. FIXARE.
IMPRIMARE s. 1. ├«ntip─ârire. (~ a ceva pe suprafa╚Ťa unui obiect.) 2. editare, imprimat, publicare, scoatere, tip─ârire, tip─ârit, tragere, (├«nv.) publicarisire, publica╚Ťie, publicitate, tip─ârie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. publicare, tipar, tip─ârire. (Bun pentru ~.)
imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.

Imprimare dex online | sinonim

Imprimare definitie

Intrare: imprima
imprima verb grupa I conjugarea I
Intrare: imprimare
imprimare substantiv feminin