IMPRIMÁNTĂ, imprimante, s. f. (Inform.) Echipament utilizat pentru tipărirea informației stocate în format electronic într-o formă direct interpretabilă de către utilizator (texte, imagini grafice etc.). – Din fr. imprimante.

IMPRIMÁNTĂ, imprimante, s. f. (Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia sunt extrase datele din calculatoare prin înscrierea automată a caracterelor alfanumerice sau grafice pe hârtie. – Din fr. imprimante.

imprimántă s. f., g.-d. art. imprimántei; pl. imprimánte

imprimánt adj. m., pl. imprimánți; f. sg. imprimántă, pl. imprimánte

imprimántă s. f., pl. imprimánte

IMPRIMÁNTĂ s.f. Mașină de imprimare a rezultatelor obținute la un calculator electronic. [< fr. imprimante].

IMPRIMÁNT, -Ă I. adj. care imprimă, servește la imprimat. II. s. f. 1. element al unui ordinator sau calculator care permite ieșirea rezultatelor imprimate. 2. hârtie continuă introdusă în imprimanta calculatorului pentru scrierea rezultatelor și mesajelor sistemului de calcul. (< fr. imprimante)

IMPRIMÁNTĂ ~e f. Dispozitiv al calculatoarelor electronice utilizat pentru înregistrarea informației. /<fr. imprimante

imprimántă s. f. Aparat de tipărire a documentelor obținute cu ajutorul unui computer ◊ „[...] de la mașina sa de scris-computer cu imprimantă am extras următoarele poeme [...]” R.lit. 28 XII 92 p. 2. ◊ „Câteva bune pagini bătute frumos la mașină. Ori, poate, cine să mai știe, scoase pe imprimanta vreunui ordinator.” D. 147/95 p. 3; v. și R.l. 10 IX 92 p. 6, 29 XII 93 p. 13; v. și copiator, dealer, tastatură (din fr. imprimante; PR, DMC 1962; DN3, DEX-S)

IMPRIMÁNTĂ (< fr.) s. f. (INFORM.) Echipament de ieșire utilizat pentru tipărirea informației furnizate de un sistem de calcul într-o formă direct interpretabilă de către utilizator (litere, cifre, semne de punctuație etc.). În funcție de tehnica de tipărire utilizată, i. pot fi: cu tambur, matriceală, cu jet de cerneală, cu laser. ♦ Hârtia folosită pentru această tipărire.