impresiune definitie

18 definiții pentru impresiune

IMPRÉSIE, impresii, s. f. Efect lăsat în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; (la pl.) gânduri, imagini întipărite în memorie. ◊ Expr. A da (sau a face, a lăsa) impresia că... = a) a determina pe cineva să-și formeze o părere despre cineva sau ceva; b) a părea că... A face (sau a produce) impresie (asupra cuiva) = a atrage atenția (cuiva) asupra sa sau asupra actelor sale, a face efect, a impresiona. (A fi) sub impresia... = (a fi) stăpânit de imaginile sau de amintirile unei întâmplări trăite. ♦ Senzație; părere. ◊ Expr. A avea impresia că... = a bănui, a crede, a presupune că... ♦ (La pl.) Puncte de vedere, aprecieri (fugitive) asupra unui fapt, asupra unei întâmplări etc. ♦ (În forma impresiune) Urmă, amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor și tălpilor picioarelor. [Var.: (înv.) impresiúne s. f.] – Din fr. impression, lat. impressio, -onis.
IMPRESIÚNE s. f. v. impresie.
IMPRÉSIE, impresii, s. f. Efect lăsat în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; (la pl.) gânduri, imagini întipărite în amintire. ◊ Expr. A da (sau a face, a lăsa) impresia că... = a) a determina pe cineva să-și formeze o părere despre cineva sau ceva; b) a părea că... A face (sau a produce) impresie (asupra cuiva) = a atrage atenția (cuiva) asupra sa sau asupra actelor sale, a face efect, a impresiona. (A fi) sub impresia... = (a fi) stăpânit de imaginile sau de amintirile unei întâmplări trăite. ♦ Senzație; părere. ◊ Expr. A avea impresia că... = a bănui, a crede, a presupune că... ♦ (La pl.) Puncte de vedere, aprecieri (fugitive) asupra unui fapt, asupra unei întâmplări etc. ♦ (În forma impresiune) Urmă, amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor și tălpilor picioarelor. [Var.: (înv.) impresiúne s. f.] – Din fr. impression, lat. impressio, -onis.
IMPRESIÚNE s. f. v. impresie.
IMPRÉSIE, impresii, s. f. Efect (trecător) produs și întipărit în conștiința omului de lucruri, întîmplări sau fenomene înconjurătoare; gînduri, imagini, stări sufletești rămase în amintire. Era o impresie tulbure care mă neliniștea. CAMIL PETRESCU, U. N. 193. ◊ (În construcție cu verbele «a primi», «a căpăta», «a da», «a pricinui», «a face», <«a lăsa») Întinderea goală și liniștea naturii îi dau d-lui Sadoveanu impresia melancolică a trecutului. IBRĂILEANU, S. 25. Cartea lui îți lasă o impresie de sănătate și reîntinerire intelectuală. VLAHUȚĂ, O. A. 228. Nu ți-oi vorbi de dulcea impresie ce-ți pricinuiește viderea patriei după o lungă despărțire. ALECSANDRI, O. P. 26. Scrie-mi, mă rog, ce impresie a făcut pe la turci broșura mea, precum și în țară. BĂLCESCU, la GHICA, A. 535. ◊ Expr. (Despre o persoană, un lucru, un fapt) A da (sau a face, a lăsa) impresia că... = a determina (de obicei neintenționat) pe cineva să-și formeze o părere (justă sau falsă) despre cineva sau ceva. Un cîmp de luptă modernă face impresia că e deșert. CAMIL PETRESCU, U. N. 281. Oricînd te-ai fi uitat la el, îți făcea impresia că doarme; un singur lucru însă nu dormea în el niciodată: ochii. HOGAȘ, DR. II 120. A, dar noi sîntem în clasă. E un examen adevărat. Domnul singur dă impresia că e pe scenă. VLAHUȚĂ, O. A. 439. (A fi) sub impresia... = (a fi) stăpînit de imaginile sau de amintirile unei întîmplări, a retrăi sau a simți mereu emoțiile trecute. Tribunalul, sub impresia ultimelor cuvinte ale apărării, admite circumstanțe atenuante. CARAGIALE, O. II 42. A face (sau a produce) impresie (asupra cuiva) = a atrage atenția, a face efect. Purtarea acestui tînăr face impresie. ♦ Senzație, părere. Avea senzații nedeslușite și impresia unei căderi. BART, E. 380. ◊ Expr. A avea impresia că... = a i se părea că..., a bănui, a presupune, a crede. Din cînd în cînd aveam impresia că trec paseri străine prin cerul negru, spre singurătățile de la pol. SADOVEANU, N. F. 25. Cînd mă uit la dumneata, am impresia că ești un adevărat lup-de-mare. SEBASTIAN, T. 91. Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război. SAHIA, N. 59. ♦ (Mai ales la pl.) Punct de vedere, părere, apreciere (fugitivă) asupra fenomenelor și întîmplărilor înconjurătoare. După fiecare călătorie am comunicat impresiile mele publicului în cadrul unor conferințe. STANCU, U.R.S.S. 5. Vroiam să schimb cîteva impresii cu prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 147. Întorcîndu-se spre casă, tînărul Iuga ceru impresiile lui Herdelea. REBREANU, R. II 13. Peste putință să-mi scriu impresiile... trebuie să ți le spun prin viu grai. CARAGIALE, O. VII 71. – Variantă: (învechit) impresiúne (pronunțat -si-u-) (NEGRUZZI, S. I 95) s. f.
IMPRESIÚNE s. f. v. impresie.
imprésie (-si-e) s. f., art. imprésia (si-a), g.-d. art. imprésiei; pl. imprésii; art. imprésiile (-si-i-)
imprésie s. f. (sil. -si-e), art. imprésia (sil. -si-a), g.-d. art. imprésiei; pl. imprésii, art. imprésiile (sil. -si-i-)[1]
IMPRÉSIE s. 1. părere, sentiment, senzație. (Are ~ că e inoportun.) 2. efect. (A produs o ~ favorabilă.)[1]
IMPRÉSIE s.f. Efect produs în conștiință de o cauză din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire. ◊ A face (sau a produce) impresie = a impresiona. ♦ Senzație; părere. ♦ (la pl.) Păreri personale, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). [Pron. -si-e, gen. -iei, var. impresiune s.f. / cf. fr. impression, it. impressione, lat. impressio].
IMPRESIÚNE s.f. 1. V. impresie. 2. (Rar) Imprimare. [Cf. fr. impression, germ. Impression].
IMPRÉSIE s. f. efect produs în conștiință de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire. ♦ a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ă că = a părea că. ◊ senzație; părere. ♦ a avea ă că... = a bănui, a crede că... ◊ (pl.) păreri, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). (< fr. impression, lat. impressio)
IMPRESIÚNE s. f. imprimare. ◊ amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor și tălpilor picioarelor. (< fr. impression, germ. Impression)
IMPRÉSIE ~i f. 1) Efect asupra conștiinței unei persoane (produs de o cauză din afară). 2) Opinie sau convingere subiectivă după o primă luare de contact (cu cineva sau ceva); senzație; sentiment. ◊ A avea ~a a bănui; a presupune. 3) mai ales la pl. Imagine sau gând, întipărit în memorie. [G.-D. impresiei; Sil. im-pre-si-e] /<fr. impression, lat. impressio,~onis[1]
impresi(un)e f. 1. întipărire, urmă lăsată de un obiect ce a apăsat asupra altuia; 2. fig. efect produs asupra minții sau simțurilor: impresiunile din copilărie sunt tenaci.
*impresiúne f. (fr. impression, lat. impréssio, -ónis, d. impressus, imprimat. V. imprim, presiune). Acțiunea de a imprima. Urma pe care o lasă un corp care apeasă pe altu, întipărire: impresiunea literelor de tipar pe hîrtie. Efectu produs asupra organelor pin acțiunea obĭectelor exterioare: impresiunea friguluĭ. Fig. Efect produs asupra simțurilor, inimiĭ, spirituluĭ: a simți o vie impresiune. Pict. Strat de văpsea dat pe ceva înainte de a zugrăvi, de a picta, grunt. – Și ésĭe.
IMPRESIE s. 1. părere, sentiment, senzație. (Are ~ că e inoportun.) 2. efect. (A produs o ~ favorabilă.)
imprésie, impresii s. f. 1. v. impresar 2. (la pl.) nazuri, aere, figuri.

impresiune dex

Intrare: impresie
impresiune
impresie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e