impresionare definitie

20 definiții pentru impresionare

IMPRESIONÁ, impresionez, vb. I. Tranz. 1. A produce o impresie puternică asupra cuiva; a emoționa, a mișca. 2. (Despre lumină) A acționa asupra substanței sensibile de pe o placă, de pe un film sau de pe o hârtie fotografică, dând naștere unui proces chimic datorită căruia se înregistrează o imagine. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionner.
IMPRESIONÁRE, impresionări, s. f. Acțiunea de a impresiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. impresiona.
IMPRESIONÁ, impresionez, vb. I. Tranz. 1. A produce o impresie puternică asupra cuiva; a emoționa, a mișca. 2. (Despre lumină) A acționa asupra substanței sensibile de pe o placă, de pe un film sau de pe o hârtie fotografică, dând naștere unui proces chimic datorită căruia se înregistrează o imagine. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionner.
IMPRESIONÁRE, impresionări, s. f. Acțiunea de a impresiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. impresiona.
IMPRESIONÁ, impresionez, vb. I. Tranz. 1. A produce impresie, a mișca, a emoționa. Cînd îi impresionează un tablou, rămîn mai mult timp în fața lui. STANCU, U.R.S.S. 55. E impresionat de frumusețea femeii și nu știe ce atitudine să ia. CAMIL PETRESCU, U. N. 218. M-a văzut, probabil, trist în fața vitrinei... și l-o fi impresionat. SAHIA, N. 99. ◊ Refl. Se impresionează ușor. 2. (Despre lumină) A acționa asupra substanței sensibile de pe o placă, un film sau o hîrtie fotografică, dînd naștere unui proces chimic datorită căruia se înregistrează o imagine. – Pronunțat: -si-o-.
IMPRESIONÁRE, impresionări, s. f. Acțiunea de a impresiona; modificarea substanței sensibile de pe o placă, un film sau o hîrtie fotografică prin efectul luminii. – Pronunțat: -si-o-.
impresioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 impresioneáză
impresionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. impresionắrii; pl. impresionắri
impresioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. impresionéz, 3 sg. și pl. impresioneáză
impresionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. impresionării; pl. impresionări
IMPRESIONÁ vb. 1. v. emoționa. 2. v. sensibiliza.
IMPRESIONÁRE s. 1. emoționare. 2. sensibilizare.
IMPRESIONÁ vb. I. tr. 1. A produce o vie expresie; a emoționa. 2. (Despre lumină) A acționa asupra stratului sensibil al unei plăci sau al unui film fotografic. [Pron. -si-o-. / < fr. impressionner].
IMPRESIONÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a impresiona. [Pron. -si-o-. / < impresiona].
IMPRESIONÁ vb. tr. 1. a produce o vie impresie; a emoționa. 2. (despre lumină) a acționa asupra stratului sensibil al unei plăci, al unui film fotografic. (< fr. impressionner)
A IMPRESIONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A supune unei impresii vii; a face să trăiască anumite emoții. 2) A acționa asupra unei plăci sau a unui film fotografic cu ajutorul luminii, pentru a obține imagini. [Sil. im-pre-si-o-] /<fr. impressionner
impresionà v. a cauza impresiuni, a mișca pe cineva.
*impresionéz v. tr. (fr. impressionner). Produc impresiune, mișc, emoționez: mizeria vecinuluĭ l-a impresionat adînc. Las urme apesînd: imaginea impresionează placa fotografică.
IMPRESIONA vb. 1. a emoționa, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. a emoționa, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.)
IMPRESIONARE s. emoționare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. emoționare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.)

impresionare dex

Intrare: impresiona
impresiona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -si-o-
Intrare: impresionare
impresionare substantiv feminin
  • silabisire: -si-o-