Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru impregnare

IMPREGN├ü, impregnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Adesea fig.) A (se) ├«mbiba cu o substan╚Ť─â (lichid─â) pentru a c─âp─âta impermeabilitate, rezisten╚Ť─â etc. ÔÇô Din fr. impr├ęgner, lat. impraegnare.
IMPREGN├üRE, impregn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) impregna ╚Öi rezultatul ei; ├«mbibare. ÔÇô V. impregna.
IMPREGN├ü, impregnez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Adesea fig.) A (se) ├«mbiba cu o substan╚Ť─â (lichid─â) pentru a c─âp─âta impermeabilitate, rezisten╚Ť─â etc. ÔÇô Din fr. impr├ęgner, lat. impraegnare.
IMPREGN├üRE, impregn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) impregna ╚Öi rezultatul ei; ├«mbibare. ÔÇô V. impregna.
IMPREGN├ü, impregnez, vb. I. Refl. (Despre un material) A se p─âtrunde for╚Ťat cu o substan╚Ť─â, de obicei lichid─â. ÔŚŐ Fig. T─âcerea ╚Öi ├«ntunericul, ├«n care st─âtuse toat─â vara, p─âreau c─â se impregnase ├«n p─âre╚Ťi. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 84. ÔÖŽ Tranz. A introduce sub presiune un lichid ├«ntr-un material poros.
IMPREGN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) impregna.
impregná (a ~) vb., ind. prez. 3 impregneáză
impregnáre s. f., g.-d. art. impregnắrii; pl. impregnắri
impregn├í vb., ind. prez. 1 sg. impregn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. impregne├íz─â
impregnáre s. f., g.-d. art. impregnării; pl. impregnări
IMPREGNÁ vb. a (se) îmbiba.
IMPREGNÁRE s. îmbibare.
IMPREGN├ü vb. I. tr., refl. A (se) ├«mbiba cu o substan╚Ť─â (lichid─â). [Pron. -preg-na. / < fr. impr├ęgner, cf. it. impregnare].
IMPREGNARE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) impregna ╚Öi rezultatul ei; ├«mbibare; impregna╚Ťie. [< impregna].
IMPREGN├ü vb. tr., refl. a (se) ├«mbiba cu o substan╚Ť─â. (< fr. impr├ęgner, lat. impregnare)
A IMPREGN├ü ~├ęz tranz. A face s─â se impregneze; a ├«mbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. impr├ęgner, lat. impraegnare
A SE IMPREGN├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre materiale poroase) A se umple ├«n ├«ntregime cu o substan╚Ť─â (lichid─â sau gazoas─â); a se ├«mbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. impr├ęgner, lat. impraegnare
impregn├á v. 1. a p─âtrunde un corp cu substan╚Ťa altuia; 2. fig. a inculca ├«n spirit.
*impregn├ęz v. tr. (mlat. im-prae-gnare, format d. lat. prae-gnatus, gesta╚Ťiune, prae-gnans, care e aproape s─â nasc─â, prae-gnatio, starea femei─ş gr├ívide, d. prae, ├«nainte, ╚Öi *g─Ľno, gigno, [g]nascor, nasc). ─Čmbibez, fac ca moleculele unu─ş corp s─â p─âtrund─â ├«ntrÔÇÖaltu: un burete impregnat de ap─â. Fig. Umplu: a impregna cu ide─ş false.
IMPREGNA vb. a (se) îmbiba.
IMPREGNARE s. îmbibare.

Impregnare dex online | sinonim

Impregnare definitie

Intrare: impregna
impregna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: impregnare
impregnare substantiv feminin