14 definiții pentru impozitare
IMPOZITÁ, impozitez,
vb. I.
Tranz. A impune (
3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din
impozit. IMPOZITÁRE, impozitări,
s. f. Acțiunea de a impozita. –
V. impozita. IMPOZITÁ, impozitez,
vb. I.
Tranz. A impune (
3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din
impozit. IMPOZITÁRE, impozitări,
s. f. Acțiunea de a impozita. –
V. impozita. *impozitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 impoziteáză
*impozitáre s. f.,
g.-d. art. impozitắrii,
pl. impozitắri
impozitá vb., ind. prez. 1 sg. impozitéz, 3 sg. și pl. impoziteáză impozitáre s. f., pl. impozitări IMPOZITÁ vb. (FIN.) a impoza. (A ~ un salariu.) IMPOZITÁRE s. (FIN.) impozare. (~ unui salariu.) IMPOZITÁ vb. tr. a impune (I, 2). ◊ a prevedea perceperea unui impozit. (< impozit)
A IMPOZITÁ ~éz tranz. A supune unui impozit. /Din impozit impozitá vb. I (fin.) A pune impozit ◊ „Următorul pas firesc ar fi ca autoritățile să impoziteze toate activitățile infracționale aducătoare de venit.” R.l. 21 VII 94 p. 1 (din impozit) impozitáre s. f. (fin.) Acțiunea de a impozita ◊ „În România se va trece de la 1 iulie 1993 la aplicarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), sistem de impozitare indirectă (adică pe circulația mărfurilor) specific economiei de piață.” ◊ „22” 25/93 p. 5 (din impozita) Impozitare dex online | sinonim
Impozitare definitie
Intrare: impozita
impozita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: impozitare
impozitare substantiv feminin