impozitare definitie

2 intrări

14 definiții pentru impozitare

IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.
IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita. – V. impozita.
IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.
IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita. – V. impozita.
*impozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 impoziteáză
*impozitáre s. f., g.-d. art. impozitắrii, pl. impozitắri
impozitá vb., ind. prez. 1 sg. impozitéz, 3 sg. și pl. impoziteáză
impozitáre s. f., pl. impozitări
IMPOZITÁ vb. (FIN.) a impoza. (A ~ un salariu.)
IMPOZITÁRE s. (FIN.) impozare. (~ unui salariu.)
IMPOZITÁ vb. tr. a impune (I, 2). ◊ a prevedea perceperea unui impozit. (< impozit)
A IMPOZITÁ ~éz tranz. A supune unui impozit. /Din impozit
impozitá vb. I (fin.) A pune impozit ◊ „Următorul pas firesc ar fi ca autoritățile să impoziteze toate activitățile infracționale aducătoare de venit.” R.l. 21 VII 94 p. 1 (din impozit)
impozitáre s. f. (fin.) Acțiunea de a impozita ◊ „În România se va trece de la 1 iulie 1993 la aplicarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), sistem de impozitare indirectă (adică pe circulația mărfurilor) specific economiei de piață.” ◊ „22” 25/93 p. 5 (din impozita)

impozitare dex

Intrare: impozita
impozita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: impozitare
impozitare substantiv feminin