Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru impozit

IMP├ôZIT, impozite, s. n. Prelevare obligatorie, f─âr─â presta╚Ťie ╚Öi nerambursabil─â, efectuat─â de c─âtre administra╚Ťia public─â pentru satisfacerea necesit─â╚Ťilor de interes general; dare. ÔŚŐ Impozit direct = impozit stabilit ├«n mod nominal ├«n sarcina persoanelor fizice ╚Öi juridice, av├ónd ca baz─â de impozitare veniturile sau averea acestora. Impozit indirect = impozit inclus ├«n pre╚Ťul de v├ónzare al unor bunuri materiale ╚Öi servicii, v─ârsat la bugetul de stat de c─âtre agen╚Ťii economici, dar suportat de consumatori. ÔÖŽ (├Än trecut) Bir. ÔÇô Din lat. impositum (cu sensul fr. imp├┤t).
IMP├ôZIT, impozite, s. n. Plat─â obligatorie stabilit─â prin lege, pe care cet─â╚Ťenii, institu╚Ťiile etc. o vars─â din venitul lor ├«n bugetul statului; dare. ÔÖŽ (├Än trecut) Bir. ÔÇô Din lat. impositum (cu sensul fr. imp├┤t).
IMP├ôZIT, impozite, s. n. Plat─â obligatorie stabilit─â prin lege, pe care cet─â╚Ťenii, organiza╚Ťiile economice, institu╚Ťiile etc. o vars─â din venitul lor ├«n bugetul statului, ├«n propor╚Ťie anumit─â ╚Öi la date fixe. ÔŚŐ Impozit direct v. direct. Impozit indirect v. indirect. Impozit ├«n natur─â v. natur─â.
imp├│zit s. n., pl. imp├│zite
imp├│zit s. n., pl. imp├│zite
IMPÓZIT s. bir.
IMP├ôZIT s.n. Plat─â obligatorie c─âtre stat pe care trebuie s-o efectueze cet─â╚Ťenii, organiza╚Ťiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca ╚Öi natura ╚Öi destina╚Ťia impozitelor, depinz├ónd de or├ónduirea social─â. [Pl. -te, -turi. / < lat. impositus, cf. it. imposta, fr. imp├┤t].
IMPÓZIT s. n. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere. (< lat. impositum, după fr. impôt)
IMP├ôZIT ~e n. 1) Plat─â obligatorie, stabilit─â prin lege, pe care cet─â╚Ťenii, ├«ntreprinderile etc. o vars─â din venitul lor ├«n bugetul statului, ├«n conformitate cu anumite norme de impunere; contribu╚Ťie. 2) Obliga╚Ťie impus─â. /<lat. impositum
impozit n. 1. dare impus─â pentru trebuin╚Ťele Statului; 2. totalitatea d─ârilor astfel stabilite: impozitul e votat de Corpurile legiuitoare; impozitul s├óngelui, obliga╚Ťiunea serviciului militar.
*imp├│zit n., pl. e (lat. imp├│situm, lucru impus, d. imp├│nere, a impune). Bir, dare, contribu╚Ťiune, cotiza╚Ťiune pe care o pl─âte╚Öte fie-care cet─â╚Ťean p. necesit─â╚Ťile statulu─ş or─ş comune─ş. Fig. O obliga╚Ťiune oare-care impus─â cet─â╚Ťenilor: impozitu s├«ngelu─ş (serviciu militar).
IMPOZIT s. bir, dare, (rar) contribu╚Ťie, impunere, (├«nv. ╚Öi reg.) por╚Ťie, slujb─â, (Maram.) sazolic, (Ban.) ╚Ötaier, (├«nv.) ad─âu, adet, dabil─â, dajdie, madea, mirie, nevoie, obicei, or├«nduial─â, r├«nduial─â, seam─â. (~ c─âtre statul feudal.)
IMPOZIT. Subst. Impozit, impunere, tax─â, plat─â; impozit direct, exciz─â; impozit indirect; impozit natural; impozit funciar, foncier─â (├«nv.); dare, dabil─â (├«nv.), ajutorin╚Ť─â (├«nv.), satara (├«nv.), tribut, bir, mirie (pop.), n─âpast─â (├«nv.), plocon (de nume) (├«nv.), adet (├«nv.), contribu╚Ťie, cisl─â (├«nv.), cot─â-parte; dajdie (├«nv.); capita╚Ťie; dijmuial─â (rar), dijmuire, dijmuit, zeciuial─â (├«nv.), zeciuire (├«nv.), desetin─â, v─âmuial─â, v─âmuire. Cer─ârit (├«nv., rar); dijm─â, dijm─ârit (├«nv.); fum─ârit (├«nv.); g─âleat─â (├«nv.); go╚Ötin─â (├«nv.); ierb─ârit (├«nv.); ili╚Ö (├«nv.); jug─ârit (├«nv.); m─âj─ârit (├«nv. ╚Öi reg.); oierit (├«nv.); p─âdur─ârit (├«nv.); pod─ârit (pop.); pogon─ârit (├«nv.); pris─âc─ârit (├«nv.); tescovin─ârit (├«nv.); tutun─ârit (├«nv.); ╚Ťig─ân─ârit (├«nv.); v─âc─ârit (├«nv.); v─âdr─ârit (├«nv.); v─ârat (├«nv.), v─âratic (reg.); vin─ârit (├«nv.), vin─ârici. Tax─â, acciz, bir, vam─â. Birnic (├«nv.), dajnic (├«nv.), dijma╚Ö (├«nv.), platnic, contribuabil. ├Äncasarea d─ârilor, zapcial─â (├«nv.), zapcil├«c (├«nv.), taxid─ârie (├«nv.), percepere, percep╚Ťie, taxare. Birar (├«nv.), d─âbilar (├«nv.), dijmar, dijmuitor, same╚Ö (├«nv.), taxidar (├«nv.); publican (ist.); c─âminar (├«nv.); fum─ârar (├«nv.); go╚Ötinar (├«nv.); ili╚Öar (├«nv.); oier (├«nv.); v─âdrar (├«nv.); perceptor, mumba╚Öir (├«nv.), taxator, vame╚Ö, v─âmuitor (rar). Adj. Impozabil; perceptibil; vamal. Vb. A impune, a taxa. A percepe, a ├«ncasa. A str├«nge d─ârile, a ├«ncasa d─ârile, a zapcii (├«nv.), a str├«nge birul, a lua dijma, a str├«nge dijma, a dijmui, a zeciui (├«nv.), a lua zeciuial─â; a v─âmui, a lua vam─â. A pl─âti d─ârile, a pl─âti birul. V. bani, plat─â.
IMP├ôZIT (< lat. impositum, dup─â fr. imp├┤t) s. n. Form─â de prelevare la dispozi╚Ťia statului, cu titlu obligatoriu, definitiv ╚Öi nerambursabil, a unei p─âr╚Ťi din veniturile sau averea persoanelor fizice ╚Öi juridice, conform reglement─ârii puterii centrale ╚Öi organelor administra╚Ťiei locale de stat. Scopul pl─â╚Ťii i. este procurarea resurselor necesare pentru finan╚Ťarea cheltuielilor publice. Prin perceperea de i. se realizeaz─â distribuirea unei p─âr╚Ťi importante din produsul intern brut. ÔŚŐ I. indirect = i. stabilit ├«n mod nominal ├«n sarcina persoanelor fizice ╚Öi juridice, ├«ntr-un cuantum ╚Öi la termene de plat─â precizate ╚Öi cunoscute, av├ónd ca baz─â de impozitare veniturile sau averea acestora. Formele de i.d. sunt: i. pe venituri (salariu, venitul liber-profesioni╚Ötilor, dividend, profit) ╚Öi i. pe avere (asupra terenurilor ╚Öi cl─âdirilor, pe succesiuni, dona╚Ťii ╚Öi pe v├ónzarea bunurilor imobiliare, asupra plusului de valoare a bunurilor imobiliare). ÔŚŐ I. indirect = i. inclus ├«n pre╚Ťul de v├ónzare al unor bunuri materiale ╚Öi servicii, v─ârsate la bugetul de stat de agen╚Ťii economici, dar suportate de consumatori. I.i. ├«mbrac─â forma taxelor de consuma╚Ťie pe produs (accize), a taxei pe valoarea ad─âugat─â, a veniturilor monopolurilor fiscale, a taxei vamale, a taxelor de timbru ╚Öi ├«nregistrare. ÔÖŽ (├Än trecut) Bir, dare.

Impozit dex online | sinonim

Impozit definitie

Intrare: impozit
impozit 2 pl. -uri substantiv neutru
impozit 1 pl. -e substantiv neutru